Elena Udrea isi pregateste terenul pentru candidatura la primaria Bucurestiului. Este evident pentru toata lumea. Ba mi s-a parut ca are nasucul un pic mai lung de cand a declarat ca nu va candida la Primaria capitalei, atunci cand a fost numita sef interimar al PD-L Bucuresti.
Da cu mopuri, strabate kilometri pe jos prin noroaiele patriei, atinge si imbratiseaza taranii. Este un pret prea scump pentru ca doamna Udrea sa nu aiba un scop pe masura sacrificiilor facute. Si ca o femeie mereu in pas cu moda ce este, Zoita politicii romanesti isi doneaza indemnizatia pe luna iunie, urmand modelul capitanului navei sale. Pentru ca parlamentarii din Romania au initiat o noua moda: aceea de donatie a salariului sau a indemnizatiei.
La cursa donatiilor de indemnizatie s-a inscris si Ministrul Apararii, Gabriel Oprea. Culita Tarata a incercat si el o astfel de metoda de manipulare, donandu-si salariul pe luna mai. Cursa este insa pe departe castigata la o distanta de cateva perechi de pantofi de Udrea.
Nu inteleg ascensiunea spectaculoasa a domnei Udrea, care, de cand a intrat in politica nu a avut nicio realizare deosebita. S-a plimbat de la un partid la altul, din PSD la PNL si in PD, devenind mai apoi o eleva silitoare a lui Traian Basescu (au o denumire specifica femeile acestea care schimba partenerii des). Ca Ministru al Turismului nu a venit cu nicio solutie viabila care sa scoata din mizerie turismul romanesc. Cu toate astea Elena Udrea s-a transformat intr-o candidata de temut (!!!!) in cursele politice in care se inscrie.
E omniprezenta. Prin revistele de moda, la televizor, la inundatii, pe internet. Dar cum nu o banuiesc de o inteligenta capabila de a pune la cale un plan pe termen asa de lung (o banuiesc doar de un arivism feroce) ma intreb care este adevaratul scop final. O Romanie portocalie?
Sper ca Nostradamus nu a prezis ca