Chirurgul Mihail Stăniloiu de la Spitalul Judeţean povesteşte cum este noua lui viaţă după transplantul de cord de la Mihai Şerbănoiu, decedat la 23 de ani în urma unui accident de maşină

Şapte ani cu inimile frînte de durere. Pentru familia Şerbănoiu din Scorniceşti timpul s-a oprit în loc în 2003. Singura lor alinare este că inima lui Mihai bate în continuare în pieptul unui alt om.

Şapte ani cu inimă tînără, plină de viaţă. Pentru medicul Mihail Stăniloiu, 64 de ani, de la Spitalul Judeţean din Tîrgu-Jiu, 2003 este anul în care s-a născut a doua oară. Destinul a făcut ca în timp ce el aştepta resemnat pe un pat de spital transplantul de cord salvator, Mihai să fie internat în moarte clinică, cu şanse infime de supravieţuire.

"Necazul băiatului a fost norocul meu, pentru că familia lui Mihai a decis ca el să trăiască mai departe prin mine"

Mihail Stăniloiu, chirurg

"Îmi luasem gîndul de la viaţă"

Stăniloiu, specialist în chirurgie maxilo-facială, e conştient de şansa primită: "Sînt şapte ani pe care i-am furat de la viaţă. În 2003, eram pe ultimii metri, nu mai speram să apară la timp o inimă pentru mine. Îmi luasem gîndul. Am avut noroc că inima lui Mihai a fost compatibilă, iar grefa a reuşit. Voi fi recunoscător toată viaţa familiei lui Mihai şi reputatului chirurg Şerban Brădişteanu, de la Spitalul Floreasca, o valoare inestimabilă a României terfelită de guvernanţii noştri mafioţi. Nu-mi e frică de ceea ce spun, meseria nu mi-o pot lua, poate doar viaţa!".

"Nu-l cunoşteam pe Mihai, fiindcă nu sînt microbist şi n-am mers niciodată la meciurile Pandurilor. În tinereţe, ca tot olteanul, am ţinut cu Craiova Maxima"

Mihail Stăniloiu, chirurg

"Ne-am potrivit perfect"

Doctorul a mai adăugat: "M-am potrivit perfect cu Mihai, inclusiv la înălţime ş