Lumea intreaga geme din cauza crizei, doar ca sunetul corului nefericirii difera de la tara la tara. Intors in patrie dupa un turneu in Balcani, am pus urechea pe pamantul pe care ma pregatesc mereu sa-l abadonez, dar n-am putere, si m-am trezit cu simturile captive in fata televizorului.
Aceleasi persoane, carora nu le mai cunosc numele, lupta cu celelalte persoane, tot fara nume. Numai impotriva propriilor limite nu se invredniceste nimeni sa se-nhame. Un mustacios de la PD-L invoca, fara sa traga aer in piept, criza, cu ajutorul careia justifica esecul, unul cu capul mare, de-i zice premier, e intransigent, altul, de la PSD, vrea sa i-l sparga, un balerin liberal poarta papusi voodoo cu figura presedintelui in straita, iar moderatorii sunt tare incantati ca le mai onoreaza cineva invitatia.
O fufa care a fost consilier prezidential si continua sa-mi manance banii, nu stiu pentru ce merite - stie geografie, geopolica, geodezie, geometrie si Georgica - isca aceeasi intrebare: incotro? Si indemn: sa facem totul!
Am revenit la acelasi bull-shit, dar cu impresii pe care vreau sa vi le impartasesc. Criza e deosebita de ce stiam eu, in alte tari. De pilda, toata Turcia e numai un utilaj care construieste drumuri sau le lateste. Ce nu e utilaj e tot utilaj, dar pus in slujba agriculturii. Ca am mai spus: de ce nu i-am lasat sa ne calce, naibii, poate la ora asta eram cu pamantul cultivat!
Merg mai departe: Otomanii au 0,5 la suta crestere economica, fara sa fie in UE. Au un impozit minim pe biznis, il platesc la inceputul anului si dupa ce le taie chitanta pot sa vanda carnea cu 1.000 de euro kilul, pe stat nu-l intereseaza. Non-stop-urile, spre deosebire de ale noastre, sunt deschise tot timpul, turcul nu doarme niciodata. Doctorii si dascalii sunt platiti decent si nimeni nu-i spune la mamaia turceasca ca s-ar putea sa nu-