Doi securişti care au acţionat în timpul "obsedantului deceniu" vorbesc în EVZ.

Fostul maior de securitate Ioan Rigo, care participat la acţiunile de prindere a partizanilor anticomunişti din Munţii Apuseni şi despre care EVZ a relatat ieri, a fost recrutat de Direcţia Generală a Securităţii Poporului, la fel ca mulţi ofiţeri de Securitate, din rândul militarilor care au acceptat să lupte sub steagul Armatei Roşii, în diviziile de prizonieri români Horia, Cloşca şi Crişan şi Tudor Vladimirescu.

Coordonat de ruşi

"Am luptat în armata română şi am căzut prizonier la Karkov. Aveam 19 ani şi am fost adus într-un lagăr rusesc de lângă Piatra Neamţ, iar acolo am fost întrebaţi care vrem să ne înrolăm în două divizii de soldaţi români conduse de ruşi. Eu am mers, dar mulţi nu au mers pentru că s-au săturat de război", spune Rigo.

Până în 1946, Rigo a fost mobilizat într-o garnizoană din Sibiu. În perioada 1946-1960 a fost ofiţer activ în cadrul Biroului de Securitate de la Câmpeni, judeţul Cluj.

Cum s-a produs trecerea în rezervă? "Am fost trimis la şcoală la Bucureşti, ca să pot avansa în funcţie, dar acolo am aflat că voi fi trecut în rezervă", susţine Rigo.

În realitate, Securitatea i-a trecut în rezervă, între 1960-1964, pe toţi ofiţerii şi sub ofiţerii care au activat în perioada criminală a instituţiei.

După episodul "Securitate", Ioan Rigo a ocupat funcţia de şef al Serviciului Administrativ de la fabrica de medicamente Terapia.

"Faptele sunt prescrise"

Un alt securist din obsedantul deceniu a fost sublocotenentul Liviu Pangraţiu, implicat în acţi unile de prindere a partizanilor anticomunişti din Năsăud, judeţul Bistriţa-Năsăud.

În aprilie anul trecut, EVZ relata despre episodul asasinării, în 1949, a trei luptători anticomunişti din gruparea "Garda Albă