- Cultural - nr. 604 / 10 August, 2010 Raft SETOSI DE APA VIE, LA FANTANA INGERILOR (II) Valentin Marica _ "La fantana ingerilor" _ poeme scrise in Tara Sfanta, Editura Casa Cartii de Stiinta, Cluj, decembrie 2009 Fara indoiala ca un pelerinaj in Tara Sfanta constituie, pentru orice crestin, o experienta covarsitoare, asa cum, pentru orice musulman, exista nazuinta si chiar obligativitatea morala, inscrisa-n Coran, de a vizita, macar o data in viata, Mecca, piatra dreptunghiulara, unde a pus piciorul, pentru a se inalta la cer, Mohamed, profetul lui Alah, piatra innegrita de saruturile celor 14 secole de pelerinaj ale musulmanilor. Cel care are sansa sa ajunga, insa, in Tara Sfanta, asteapta schimbari spectaculoase in constiinta sa, in suflet si inima, traduse apoi in fapta. Mai asteapta sa fie partas sau macar martor la una-doua minuni petrecute in preajma lui sau chiar el sa fie protagonistul. Orizontul de asteptare nu se opreste aici. Alti crestini vor sa admire locurile pur si simplu, sau sa-si mai adauge in palmares inca o tara vizitata. Eu cred ca un pelerinaj trebuie sa fie un prilej de imbunatatire, de crestere spirituala, de inaltare si accedere la un alt nivel al nazuintelor omenesti. Nu degeaba, dupa ce ai efectuat acest pelerinaj, de cele mai multe ori cu mari dificultati si ispite de toate felurile, primesti un certificat de haggi, de sfant, pe care constiinta fiecarui crestin trebuie sa-l mentina nepatat. Asa cum, dupa ce ai efectuat un plerinaj in care ai mers, o buna parte pe jos, la Sanctuarul din Santiago de Compostella, primesti un certificat care sa ateste aceasta calitate de pelerin. Se zice, de asemenea, ca "Omul sfinteste locul", dar cred ca mai degraba este invers: "Locul sfinteste omul", si, dupa o astfel de experinta mistica, viata ta se poate schimba radical, asa cum s-a schimbat, intr-o noapte de Craciun, viata lui André Frossard,