Staţia de autobuze, improvizată, nu are peroane sau sală de aşteptare. Pentru a aştepta autobuzul spre casă, călătorii stau sub cerul liber, expuşi capriciilor vremii.
De mai bine de 20 de ani, municipiul Urziceni are o autogară improvizată, în faţa gării din oraş. Perimetrul destinat parcării autobuzelor şi microbuzelor care staţionează aici nu dispune de peroane sau sală de aşteptare.
Îmbarcare sub cerul liber
Oamenii trebuie să facă slalom printre autoturisme, până când reuşesc să urce în cursa care trebuie să îi ducă la destinaţie. Din cauza îmbulzelii, nu de puţine ori pasagerii au nimerit în alt autobuz, decât cel pe care trebuiau să îl prindă. Mai mult decât atât, pasagerii sunt nevoiţi să aştepte sub cerul liber, până când maşinile transportatorilor sosesc în staţie.
Cel mai rău este la orele amiezii, când se instalează căldura copleşitoare. Împreună cu soţia şi copilul său, Marian Dincă (45 de ani), vrea să ajungă la Valea Măcrişului. Cei trei au fost să viziteze o rudă, care era internată în spital, după un accident vascular, tocmai din cauza căldurii.
Autobuzul pe care trebuie să-l prindă vine abia peste o jumătate de oră. Ca să scape de arşită, cei trei se retrag la umbra unui copac din apropiere. Omul scoate dintr-o sacoşă un ziar şi îi face aer copilului.
„Tati, mi-e cald şi mă dor picioarele! Vreau nişte apă“, se plânge micuţul Marius Dincă (11 ani). Mama sa pleacă imediat să cumpere o sticlă cu apă minerală. Bărbatul îi ia pe micuţ şi îl ridică grijuliu pe un gard de fier, aflat lângă copac.
„Aceasta este «sala noastră de aşteptare». De fiecare dată când venim la Urziceni, stăm la umbra pomilor, că, altfel, ne bate soarele în cap. Nu este normal să stăm aici, în soare“, spune Marian Dincă, în timp ce îşi şterge sudoarea de pe frunte cu ajutorul unei batiste deja îmbibate de tanspiraţi
