Unele propuneri "revoluționare" cuprinse în proiectul Ministerului Educaţiei existau în discuţiile pedagogilor din perioada interbelică. Sursa: CODRIN PRISECARU

Nu doar politicienii de azi visează la o şcoală complet reformată, cu discipline adaptate la nevoile elevilor şi altfel de examene. Se gândeau la asta şi "înaintaşii" lor din 1928.

Aplecarea către educaţie civică şi morală, introducerea educaţiei sexuale în şcoli, clase speciale pentru copiii supradotaţi şi chiar formarea unor consorţii şcolare, ore de religie predate la gimnaziu de către profesorii de istorie sunt câteva dintre măsurile care se dovedesc actuale şi la începutul secolului al XXI-lea.

În pas cu vremurile

"Şcoala românească trebuie să se adapteze individualităţii şcolarului român şi nevoilor timpului şi locului, adică să fie şcoală pe măsura elevilor noştri şi a realităţilor de la noi." Acesta nu este un citat din discursul vreunui contemporan, este una dintre premisele de la care pleacă articolul "Preocupări pedagogice ale anului 1928 în străinătate şi la noi" din revista "Educaţia. Revistă pentru şcoală şi familie", numărul 1-2 din ianuarie-februarie 1929. Mai exact, măsurile au fost propuse într-o moţiune din cadrul Congresului al II-lea al profesorilor de pedagogie.

Peste măsurile propuse atunci au trecut un război mondial, un regim comunist şi o lungă - încă neîncheiată - perioadă de tranziţie, plină de experimente care mai de care. Prin urmare, trebuie s-o luăm de la capăt. O arată noua lege a educaţiei din care unele măsuri sunt identice cu cele de acum 92 de ani.

Legea este blocată însă în momentul de faţă în parlament şi nu se ştie când va intra în vigoare.

Educaţie sexuală şi combaterea pornografiei, în 1928

"Dacă nu mă înşel, aceste măsuri veneau după o perioadă înfloritoare. În 1923 aveam cea m