-experienţa socialistă continuă-

În articolul meu „Mamaia – o experienţă socialistă” pomeneam în treacăt de o terasă unde, într-o fîntînă arteziană kitsch, unica broască ţestoasă „din dotare” era chinuită de cîţiva copii. N-am mai comentat că într-o astfel de situaţie vina principală este de fapt a părinţilor care au venit la mare să se relaxeze, nu să-şi supravegheze copiii, ba mai mult, chiar se bucură atunci cînd ei îşi găsesc „o ocupaţie” distractivă care să le anuleze prezenţa, măcar pentru o vreme.

Nu-mi imaginam, însă, că broasca ţestoasă de la terasa „Cleopatra” va declanşa un mic scandal local. În urma publicării articolului, am primit un e-mail de la Monica Butuc din Constanţa care îmi povestea că privise, la rîndul ei, cum broasca era chinuită de copiii care „o împingeau cu paie şi n-o lăsau să stea la suprafaţă ca să respire”, ba mai mult decît atît chiar încercase să facă ceva în privinţa asta. Vorbise cu şefa terasei care i-a replicat că unul dintre motivele pentru care broasca se afla acolo, în fîntînă era ca să „se joace” copiii cu ea. Presupun că ştiţi şi voi ce pot înţelege copiii prin joacă, atunci cînd nu li se explică pe înţelesul lor că o broască ţestoasă este şi ea „un fel de om” care la un moment dat vrea pur şi simplu să fie lăsat în pace, aşa cum ştiţi că pe nimeni nu interesează cît de exploatate sînt animalele „de vacanţă” (apropo, poneii de pe plaja de la Mamaia sînt cei mai trişti pe care i-am văzut vreodată!). E-mail-ul Monicăi, dar mai ales intenţia ei de a se adresa Federaţiei Naţionale pentru Protecţia Animalelor pentru „a salva” broasca (adică de a o lua de la terasa şi de a-i găsi un stăpîn sau de a o elibera în mediul natural) m-au înduioşat. Într-o lume în care oamenii sînt preocupaţi doar de ei înşişi, iar, la mare, de micul şi de berea de pe masă, rareori întîlneşti pe cineva căruia să-i pese de o broscuţă ţestoa