La zece ani după intervenţia NATO în Kosovo, peste 200 de familii de ţigani refugiaţi, care au 250 de copii cu vârste sub 10 ani, trăiesc într-o mizerie cumplită în trei tabere de refugiaţi. Sub sigla organizaţiilor internaţionale se ascunde o viaţă de şobolan, în barăci improvizate şi în containere rămase de la o fostă bază militară franceză.
Taberele sunt un "cadou" de la Naţiunile Unite care a relocat cele peste 1.500 de suflete pe unul dintre cele mai periculoase depozite de materiale toxice din Europa. Ţiganii îşi trăiesc drama cotidiană în cel mai balcanic stil posibil: printre boli şi sărăcie, ascultă muzică pe internet şi comunică unii cu alţii pe video-chat, între o baracă şi alta, despărţiţi doar de un "zid" de carton.
Cele trei refugii sunt situate în partea kosovară, în nordul enclavei Mitrovica, un oraş divizat încă, între albanezi şi sârbi. Copiii şi familiile lor sunt toţi ţigani, cea de-a doua minoritate etnică din Kosovo, şi sunt ostatici în cel mai poluat No-Man's-Land al acestui conflict etnic. Oficial trăiesc 112 familii în tabăra Osterode, 48 de familii în Cesmin Lug şi alte 38 de familii într-un alt loc contaminat, Leposavic. Copiii şi părinţii au cele mai ridicate concentraţii de plumb, arsenic şi cadmiu în sânge de pe glob, după toate măsurătorile făcute de medicii misiunilor internaţionale. Nivelul de plumb în sânge este de peste 65 de micorgrame per decilitru de sânge, cel mai ridicat nivel înregistrat de către OMS, cu excepţia minerilor care lucrează în astfel de locuri.
Toţi prezintă simptome fizice şi neurologice severe, care produc efecte şi boli al căror tratament este, în majoritatea cazurilor, cimitirul. În ciuda promisiunilor iniţiale că vor fi mutaţi de pe halda de deşeuri toxice ale minei Trepca în maximum 45 de zile, aceştia au fost uitaţi de sârbi, apoi de albanezi, dar şi de
