Principalele atracţii turistice de sezon ale României – litoralul şi Valea Prahovei – sunt destinaţii eminamente de weekend. Pe parcursul întregii veri, românii se duc buluc la Mamaia şi Sinaia, pentru câte un sfârşit de săptămână, în care numai de relaxare nu poate fi vorba. Cozile de maşini pe Autostrada Soarelui şi pe DN1 încep de vineri dimineaţă şi se termină duminică seara târziu, încât sejurul de weekend e încadrat, inevitabil, de statul cu orele în trafic.

Şi pentru că majoritatea românilor care merg la mare şi la munte în weekend sunt bucureşteni, trebuie să aruncăm un ochi şi la oferta turistică a Capitalei. Un cunoscut din Macedonia, stabilit aici, saluta de curând popularea Centrului Vechi cu terase şi îmi spunea că, în sfârşit, are unde să-şi scoată prietenii macedoneni veniţi în vizită. Într-adevăr, după ce străduţele din jurul Lipscanilor s-au umplut cu terase, locul a atras mii de bucureşteni cărora le-a lipsit această zonă de socializare prezentă în marile capitale europene. Însă comparaţia cu terasele din Praga, Bruxelles, Amsterdam sau Paris nu stă în picioare, când te uiţi în jur şi vezi cadrul dezolant în care funcţionează aceste terase: clădiri delabrate care stau să cadă, copii în fundul gol care urlă, motociclişti care trec cu motoarele printre mese, cerşetori şi vânzători de nimicuri care te agasează.

Faptul că românii se înghesuie la mare, la munte, la terase şi în orice loc unde speră să se relaxeze şi să se distreze cauţionează lipsa de interes a autorităţilor, care mizează pe expresia neaoşă „merge şi aşa“. Ar merge mult mai bine cu investiţii relativ minime şi cu o strategie bine pusă la punct, care i-ar readuce în circuit pe cei care merg pe litoralul bulgăresc, de exemplu, şi ar atrage turişti străini care să fie mulţumiţi şi să revină. În loc să profite de orice ocazie de promovare, ai noştri se inflamează inutil la ved