“Acest om este un rău care trebuie izolat pe scena politică românească. Izolaţi-l pe Băsescu, domnilor!”
Citatul, stiti deja, ii apartine lui Sorin Ovidiu Vantu. Vazut din perspectiva Tom&Jerry in care se duc de obicei dezbaterile politice romanesti declaratia pare amuzanta, sau cel mult, spectaculos-inofensiva. Un fel de confirmare inutila a ceea ce se stia deja. Domnii Basescu si Vantu nu se iubesc. Insa, daca ne dam un pic in spate si ne amintim de un alt scandal de data recenta, lucrurile se mai schimba un pic.
In recentul proiect de strategie privind siguranta nationala, una dintre vulnerabilitatile identificate de autori era ”fenomenul campaniilor de presă la comandă cu scopul de a denigra instituţii ale statului, prin răspândirea de informaţii false despre activitatea acestora”, dar şi “presiunile exercitate de trusturi de presă asupra deciziei politice în vederea obţinerii de avantaje de natură economică sau în relaţia cu instituţii ale statului”.
Am senzatia ca, o data cu interviul din Bursa, domnul Vantu si-a inscris numele in zona vizata de paragraful bolduit de mai sus. Nu stiu de ce o face. Pana la urma, il priveste. E razboiul lui. E metafizica omului-din-parcare, pe care probabil Traian Basescu o cunoaste mai bine decat cei mai multi dintre noi.
Insa de pe pontonul de unde joaca uneori poker, domnul Vantu isi foloseste ziaristii pe post de jetoane. Mai intai ii pune in bataia pustii – cati dintre ei mai pot invoca acum buna credinta? Cati dintre ei mai pot face asta chiar daca au tot dreptul din lume sa o faca? In plan secundar dl. Vantu ii pune sa aleaga. Dupa o astfel de declaratie, in care ziaristilor li se ofera “libertatea” de a fi militanti, unii dintre se vad pusi in fata unei dileme grele. Continuarea exercitiilor de militantism liber alese sunt un semn de acceptare a directiei impuse de patron. Renun
