Când noţiunea de totalitarism se afla sub asediu din partea direcţiei revizioniste din sovietologie, Robert C. Tucker a oferit argumente imbatabile în favoarea relevanţei acestui concept (recunoscând, alături de Hannah Arendt, importanţa evitării viziunilor împietrite pentru care totalitarismul apărea drept un bloc imuabil). A scris o carte excepţională, The Marxian Revolutionary Idea, unde a dezvoltat tema deradicalizării regimurilor marxiste, anticipând cu mulţi ani momentul Gorbaciov.
Scoala sovietologică de la Princeton, de la Stephen Cohen (azi profesor la New York University) la Stephen Kotkin, se revendică din moştenirea politologică şi istoriografică a lui Robert C. Tucker. Opera lui Tucker a readus în centrul analizei politologice conceptul de cultură politică şi a luminat rolul personalităţii în dinamica acţiunii politice. Cărţile sale despre Stalin şi stalinism au ca pandant în studiile despre Hitler şi nazism lucrările esenţiale ale lui Ian Kershaw.
Am fost apropiat de el, de familia sa, inclusiv de Robert English, ginerele său, astăzi profesor de relaţii internaţionale la University of Southern California, autorul unei lucrări remarcabile despre intelectualii de partid din anturajul lui Gorbaciov şi rolul acestora în dezintegrarea sistemului leninist. Prima carte de Robert C. Tucker, cea despre filosofie şi mit la Marx, am citit-o în franceză, când eram student la Bucureşti. Cursul oficial de istoria marxismului, ţinut de politrucul Gh. Al. Cazan, vitupera împotriva poziţiei lui Tucker. Motto-ul cărţii, preluat de la tânărul Marx, surprindea natura sfâşiată, alienată, a demersului radicalismului hegeliano-marxist: Filosoful, el însuşi o parte înstrăinată a acestei lumi, se aşază pe sine ca măsură a lumii.
Apoi, la Caracas, în 1982, am citit absolut fascinat, din biblioteca Sofiei Imber şi a lui Carlos Rangel, Stalin as Revolutionary