Artistul este dansator la Ansamblul “Ciprian Porumbescu” de aproximativ 15 ani, însă în timpul liber îi învaţă pe suceveni să danseze.
Valentin Vlîgea a învăţat să danseze de mic copil de la mama sa. “Cu mătura m-a învăţat mama să dansez, era o plăcere. Când venea tata de la muncă găsea colb în casă de la dansul meu şi al surorii mele. Era o ruşine să nu ştii să dansezi”, povesteşte dansatorul.
Din clasa I a intrat în grupa de dans a şcolii, iar în clasele primare a luat locul I pe judeţ la Cântarea României. Aproape 3 ani a făcut o pauză, dansând doar pe la baluri şi distracţii, ca la 17 ani jumătate să vadă un anunţ într-un ziar din Suceava. “Mama făcea tăiţei şi a văzut anunţul de la Amsamblu că angajau dansatori. Nu a vrut să mă lase, dar i-am furat ziarul, iar un unchi mi-a dat bani de drum şi am venit la Suceava”, povesteşte artistul.
Aproximativ 300 de tineri candidau pe cele 6 locuri de dansatori. Au urmat 3 luni de cursuri şi probe în urma cărora se făcea trierea, ca la sfârşit printre cei 6 să fie şi Valentin Vlîgea. “Când am intrat prima dată m-au pus să fac o bătută şi am făcut până a venit cineva şi m-a bătut pe umăr să mă opresc. Era Viorica Iosif, coregrafa. După 3 luni am avut primul spectacol la Ilişeşti, mi se tăiaseră picioarele de emoţii”, povesteşte Valentin Vlîgea.
Însă şi mai mari au fost emoţiile la primul spectacol televizat care urma să fie difuzat la TVR 1. “Prin octombrie 1995 a fost spectacolul la Sala Palatului. Aveam nişte emoţii de nedescris. Îi spuneam partenerei că îmi cad iţarii, iar ea îmi spunea lasă-i să cadă că au de unde, pentru că erau lungi. Pe 1 decembrie stăteam pe pat şi m-am văzut la TVR1. Mă întrebam cum se poate să fiu acasă şi să mă văd la televizor, nu înţelegeam. Când am crescut am înţeles”, spune artistul. A doua zi tot satul a venit să îl felicite şi să se bucure alături de el.
In
