Prima zi. De cum am ajuns, mi-am schimbat ţinuta de oraş şi am pornit-o cu tragere de inimă spre pădure. Nu am apucat să fac însă cîţiva paşi la umbra brazilor bătrîni că drept în faţa mea m-a întîmpinat un anunţ al Primăriei: „Atenţie, pericol de urşi! Nu vă abateţi de pe potecile marcate!“. Mi s-a pus un nod în gît, dar ca să-mi dovedesc mie însumi curajul, am mers mai departe pe poteca bine cunoscută, fără să mă uit nici în dreapta, nici în stînga. Şi, bineînţeles, fără să fac un pas în afara marcajului. M-am întrebat la un moment dat dacă urşii ştiu şi ei chestia asta cu marcajele, dar am renunţat să-mi mai pun astfel de probleme existenţiale; doar sînt în vacanţă!

A doua zi. Mai bine renunţ la plimbarea în pădure, e periculos... O să fac deci un mic jogging, cum mi-a recomandat doctorul. Detest jogging-ul, dar e sănătos, şi la vîrsta mea trebuie să am grijă şi de sănătate. Ca să am însă şi un ţel plăcut în viaţă, am hotărît să fac jogging-ul pînă la barul cu cea mai bună cafea din zonă şi să îmbin astfel plăcutul cu utilul.

Cînd m-am întors acasă năduşit, dar mulţumit, nevastă-mea mă aştepta cu un ziar în mînă:

– Uite ce scrie aici: s-a dovedit că jogging-ul este periculos pentru articulaţii şi creşte exponenţial riscul de (nu-mai-ştiu-ce)!

Gata deci şi cu jogging-ul...

A treia zi. Azi am hotărît să mergem, agale, la piaţă. Nu la supermarket, că mai tot ce e acolo, de la E-uri la colesterol, e moarte curată pentru mine. Aici, la piaţă, totul este însă bio, este sănătos şi, cu puţin noroc, chiar şi tradiţional.

Printre tarabe, ne întîlnim cu o vecină care cotrobăia cu un aer preocupat printre grămezile de legume:

– Ce faci, vecină? – se interesează, politicos, soţia mea.

– Uite, la piaţă... Caut legume verzi că am auzit că cele roşii nu sînt bune la sănătate!

Hait, asta ce mai e!? Prefer să ies din piaţă ş