Societatea actuală stă în zodia postmodernului şi a consumului. Postmodernul a remorcat structura modernului căruia i-a adăugat, printre altele, preferinţele consumerismului. În această ordine de idei, consumul este calificat drept criteriul unic de valoare individuală şi socială, de distincţie şi de afirmare a identităţii personale. Ceea ce consumăm ne reprezintă. Mai mult decît un consum de obiecte este un consum de valori care ne oferă recunoaştere socială. Mai mult sau mai puţin, toţi sîntem irezistibil atraşi de faţeta socială a statusului, a capitalului simbolic, în varianta lui Pierre Bourdieu. Consumul ne reprezintă; ajungem să facem un salt de la persoană la personalizare, adică de la autenticitate la artificiala sinceritate. Saltul se traduce, de fapt, prin prăpastie, pentru că trecerea este una demolatoare. Cădem în capcana consumului prin zîmbetul diafan al plăcerii de a fi recunoscuţi, de a obţine individualitate, adică personalizare în detrimentul autenticului, al felului organic, natural de a fi. Posesiunea se transformă în recunoaştere. Omul postmodern se bucură mai mult de recunoaştere decît de posesie, inversînd scala necesităţilor. Raporturile interpersonale se fragilizează, individul se pierde pe sine în strălucirea consumului, iar precaritatea mărgineşte sfera socială. Aşa cum observa Jean Baudrillard, societatea de consum reprezintă asfixierea valorilor şi proliferarea nemăsurată a imaginilor, care au devenit cartea de vizită, mediatorul realităţii.

Ce este literatura de consum? Cel mai simplu, poate fi definită prin opoziţie cu literatura elitistă, apanaj al primei jumătăţi a secolului al XX-lea. Acea literatură se bucura de o compoziţie densă, ce închega simboluri şi metafore, avînd un fir narativ complex şi un stil, obţinînd individualitate prin mesaj, prin idei, prin tematică. Era literatura ce ne punea să gîndim, lăsa urme adînci