Pasiunea pentru ceramica neolitică şi arheologia experimentală au ajutat-o să descopere modele de viaţă ale unor civilizaţii străvechi.
Cătălina Ion Dănilă a pictat pe vase de ceramică sau de lemn, de când era mică. Şi totuşi, când s-a făcut mare, visa să devină pictoriţă, nu ceramistă. „Cel care m-a îndrumat către arta ceramicii a fost sculptorul Vlad Ciobanu, care mi-a apreciat corect talentul şi m-a pregătit pentru facultate“, spune artista.
A trăit trei veri ca în neolitic
Printre oamenii care i-au marcat destinul s-a aflat şi maestrul Ernest Budeş, a cărui studentă a fost. „Trei veri la rând, domnul Budeş ne-a luat la Cetate, pe Dunăre, la un proiect creativ inspirat de viaţa şi arta neoliticului.
Construise acolo cinci case acoperite cu stuf, pe care ne-a pus să le pictăm cu modele pe care le studiasem la arta preistorică. În acele tabere de creaţie din vacanţele de vară, care au avut loc în anii, 2000, 2001 şi 2002, am avut ocazia să trăim foarte aproape de pământ şi de natură, ca în neolitic“, îşi aminteşte Cătălina.
Ea spune că de atunci a devenit conştientă de existenţa în paralel a unui infinit de feluri de viaţă. Şi a reflectat această idee în creaţiile sale. De asemenea, într-o lucrare intitulată „Arheologica“, alcătuită din sfere modelate cu mâna, artista exprimă puterea benefică a pământului, care îl poate lecui pe om de „toate spaimele necunoscutului“.
O atrag lumile noi
Cătălina a desenat sute de cioburi de ceramică descoperite pe şantierele de arheologie şi sute de obiecte de artă neolitică care se află în patrimoniul muzeelor de istorie din Bucureşti şi Alexandria.
„Mă fascinează ceramica de acum 4-5 mii de ani. Prin ea se reflectă o civilizaţie extraordinară. Unele vase erau pictate chiar cu aur, iar modelele sunt foarte rafinate. Am învăţat să identific şi să deosebesc