Preşedintele Traian Băsescu le‑a mulţumit în emisiunea de la TVR românilor care muncesc afară şi trimit bani în ţară. Câteva tabloide din Germania şi Marea Britanie s-au isterizat imediat zicând că preşedintele român le cere emigranţilor noştri de acolo să nu se întoarcă acasă. De parcă eram în mare pericol să vină toţi în România şi, pentru că i-a rugat Băsescu frumos, nu o vor face. Adevărul este că avem un discurs public perfect ipocrit în legătură cu emigraţia, ne aducem aminte de ea doar când e câte un scandal, ba când e vreun viol la Roma sau Paris, ba când sunt alegeri şi emigranţii votează greşit, în opinia televiziunilor de ştiri.

Înainte de criză ne plângeam că nu vin oamenii să muncească acasă, când se simţea lipsa de forţă de muncă calificată prin Bucureşti şi alte oraşe mari. Atunci făceam planuri de readucere acasă, ba chiar Mircea Geoană a venit cu celebra ofertă de dat bani europeni celor care s-ar apuca de afaceri. Apoi, imediat după ce creşterea economică s-a dus şi am rămas şi fără nici un ban pus deoparte la buget, am intrat în panică, pentru că s-ar putea întoarce şi umfla rândurile şomerilor. Adevărul este că nu s-au întors nici înainte de criză, nici după declanşarea ei. Cum migranţii provin, mai ales, din mediile sărace şi din mediul rural, România nu avea ce să le ofere nici atunci, nici acum. Strategii grandomane de readucere în ţară nu rezolvă nimic, soluţiile sunt tot cele clasice: flexibilizarea pieţei muncii, facilităţi sociale pentu tineri, deschiderea administraţiei spre recrutare neclientelară. Adică ceea ce ar fi bine de făcut pentru românii de pretutindeni, pentru cei rămaşi şi pentru cei plecaţi. Ideea că s-ar întoarce unii, aşa, într-un fel de rezervaţie, ca să facă nu e limpede ce anume ţine tot de o dezbatere publică sucită, unde se creează iar categorii de conflict inutile şi artificiale: noi versus ei, plecaţii versu