A câştigat zeci de medalii la tenis, iar visul ei este să ajungă campioană europeană. Paleta şi mingea de ping-pong sunt cele mai bune prietene ale ei.
Când vorbeşte despre tenis şi despre campionate, Dianei îi lucesc şi devine foarte veselă. În fiecare din cele 30 de medalii câştigate, de aur, argint sau bronz, se află o poveste, se află viaţa şi copilăria ei. „Am jucat prima dată tenis prima dată în clasa I. O vecină se ducea la antranamente şi m-a luat şi pe mine. Mi-a plăcut din prima şi am spus că pot face orive sacrificii ca să ajung campioană”, a spus Diana.
A renunţat la multe, prieteni, ieşiri în oraş şi a trebuit să lipsească mult de la şcoală, iar uneori să facă faţă ironiilor profesorilor care nu înţelegeau că ea se ducea la competiţii să câştiga medalii pentru România. „Unii colegi sunt invidioşi şi răi şi am avut probleme şi cu profesorii care nu înţeleg ce înseamnă un concurs, un campionat, cât trebuie să te pregăteşti”, a explicat Diana.
„Am emoţii când urc pe podium”
Chiar dacă este o campioană şi face parte din lotul naţional de tenis de masă, s-a obişnuit cu greu cu reporterii şi cu camerele de filmat. Încă are emoţii şi nu ştie ce să răspundă atunci când este întrebată „cum a fost competiţia”. „Nu cred că sunt o adevărată campioană. Eu am luat argint acum la europene, dar visul meu este să câştig medalia de aur la individual. Am emoţii când mă întreabă reporterii câte ceva, dar şi când trebuie să urc pe podium ca să primesc medalia, iar când aud imnul îmi vine să plâng”, a spus Diana.
Cel mai greu îi este să stea departe de paletă şi minge atunci când este accidentată. Trebuie să se antreneze câteva ore pe zi pentru că tot timpul are în faţă o viitoare competiţie care trebuie câştigată. „Primul lucru pe care îl fac atunci când mă trezesc este să mă pregătesc de antrenament. Cel mai greu mi-a fost acum câţiva ani