Într-un interviu acordat ziarului Adevărul în luna august 1990, Silviu Brucan făcea o "radiografie" a guvernării post-revoluţionare, după mai bine de jumătate de an de la evenimentele din decembrie 1989. În opinia "profetului" democraţiei româneşti, guvernul trebuia să ia măsuri urgente pentru "spălarea" imaginii ţării, în contextul în care în luna septembrie 1990 avea loc reuniunea miniştrilor de Externe ai Comunităţii Economice Europene. La acel eveniment trebuia să se discute şi problema relaţiilor dintre CEE şi România, în contextul deschiderii negocierilor cu unele state din Europa de Est. Brucan avertiza că fără cooperarea guvernelor şi companiilor occidentale, programele de reformă din România nu aveau nici o şansă.

Pentru a da un semnal pozitiv Occidentului, Silviu Brucan îi invita pe preşedinte şi pe primul-ministru să iasă din "sectarismul" politic şi să se aşeze la masa negocierilor cu şefii partidelor parlamentare. Personal, Brucan discutase recent cu aceştia, fiind de părere că erau oameni de bună credinţă. Preşedintele PNL Radu Câmpeanu îi lăsase impresia de "bărbat de stat" luminat, care realiza că deasupra intereselor de partid trebuia să stea cauza naţională. Despre Ion Raţiu avea de asemenea cuvinte de laudă, caracterizându-l drept un om inteligent, mare expert în afaceri, care conştientiza care îi era interesul în vara anului 1990. "Prietenului" Geza Domokos îi recomanda să contribuie cu toate forţele la bunăstarea României, pentru binele minorităţii maghiare care trăia în graniţele sale. În concluzie, Silviu Brucan concluziona că dacă personal reuşise să-i aibă parteneri de dialog pe şefii principalelor partide politice, acelaşi lucru puteau să-l facă şi Ion Iliescu şi Petre Roman.

Însă dialogul cu partidele parlamentare nu era suficient pentru a spori încrederea Europei Occidentale în România. Silviu Brucan aprecia că "proba