Drumul turistului dornic să descopere motivaţia pentru care UNESCO a inclus nu mai puţin de opt biserici de lemn din Maramureş pe lista internaţională a moştenirilor poate începe din Chioar, de la Şurdeşti. Acolo se află impunătoarea bisericuţă edificată „pân' la cer" în anul 1766 sub supravegherea unui meşter renumit al vremii, Toma Macarie. Este considerată cea mai înaltă construcţie veche din lemn de stejar. Turnul principal, protejat de alte patru turnuleţe, măsoară 54 metri, iar înălţimea totală de la sol este de 72 metri. Şi astăzi specialiştii susţin importanţa acestei biserici, pe care o consideră drept una dintre cele mai valoroase opere ale arhitecturii din lemn, datorită ingeniozităţii cu care a fost rezolvată atunci, la mijlocul secolului al XVIII-lea, problema structurii de rezistenţă a turlei împotriva vânturilor. Biserica din comuna Şişeşti este singura din Ţara Chioarului care are acoperiş cu poală dublă.
Biserica din Plopiş
Pentru a vedea a doua minunăţie, turiştii nu trebuie să meargă decât un sat mai departe, în Plopiş, unde localnicii, recunoscuţi lemnari, au început în anul 1798 edificarea unei biserici pe care au terminat-o după 13 ani, pe 12 noiembrie 1811 - conform unui document găsit în piciorul prestolului. Bisericuţa are 17 metri lungime, şapte metri lăţime şi 47 de metri înălţime. Apoi, din Chioar, călătorul curios trebuie să străbată drum lung, până hăt la Rogoz, în inima Ţării Lăpuşului, unde din 1663 şade falnică o bisericuţă ce a fost cioplită doar din două lemne tăiate de pe Dealul Popii. Cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril", monumentul este unic prin intrarea laterală şi acoperişul asimetric. De asemenea, un element ornamental caracteristic acestei biserici îl constituie capetele grinzilor de sprijin, cioplite în formă de cap de cal - element laic, întâlnit la multe din casele ţărăneşti.
La drum prin Ma
