Creată iniţial prin încrucişarea Burmezei şi a Siamezei, Tonkineza a păstrat tot ce era mai bun de la părinţii ei, dar şi-a dezvoltat şi propriile trăsături.

Alintată Tonk de către admiratori, Tonkineza este apreciată pentru temperamentul ei sociabil şi jucăuş, pentru modelul unic mink (asemănător nurcii) şi pentru conformaţia corporală plăcută. În ultimul deceniu, rasa şi-a câştigat constant popularitatea, iar în 1998 Tonkineza a urcat în topul celor mai populare zece rase, potrivit Cat Fanciersa Association. Anul următor, ea a alunecat pe locul 11, fiind devansată de ruda sa, Burmeza, dar acest lucru nu avea să-i conteste popularitatea şi viitorul strălucitor. Tonkineza nu este nici robustă ca Burmeza şi nici zveltă ca Siameza, ci se situează undeva la mijloc între cele două. Surprinzător de grea atunci când este ridicată, Tonkineza este o pisică de talie medie, dar musculoasă. Capul are formă conică, este uşor rotunjit, iar urechile, de lungime medie, sunt purtate ridicate. Ochii migdalaţi sunt în general uşor oblici, de culoare albastru-verzui. Membrele ei sunt musculoase şi suple, iar cele posterioare sunt o idee mai lungi decât cele anterioare. Labele sunt ovale, iar coada sa este suplă şi are o lungime considerabilă.

Întrucât Tonkineza moşteneşte genele care determină coloritul şi modelul de la ambele rase parentale, această pisică se găseşte în trei modele, în funcţie de genele moştenite: uni ca Burmeza, pointed (cu extremităţile de altă culoare, de obicei mai închisă) ca Siameza şi o varietate undeva între cele două rase. Varietatea mink (nurcă) este o caracteristică a Tonkinezei şi este considerată un etalon al veridicităţii rasei în standardele multor asociaţii, deşi unele dintre ele acceptă şi varietăţile pointed şi uni. În orice caz, chiar şi varietăţile uni au extremităţile corpului de o culoare mai închisă, dar contrastul dintre cele