Ieri despre doi mari campioni, astăzi despre două foste glorii folosite pe post de surogate.
Atunci când nu are soluţii şi bani, Gigi Becali peticeşte. Pentru că un petic pot fi numite numele scoase astăzi din pălărie de pseudo-magicianul milionar din Pipera. În loc de Ienei sau Iordănescu, poftiţi Duckadam!, în loc de Piţurcă, Hagi sau vreun antrenor italian adus degrabă de finuţul preaplecat Pedrazzini, poftiţi Ilie Dumitrescu!
„Eroul de la Sevilla” nu avea cum să-l refuze pe Becali. Nu de alta, dar potrivit propriei mărturisiri, de 15 ani aştepta o funcţie în club. Oricum, îi era dator vândut patronului Stelei. Becali a avut grijă de Helmuth Duckadam, l-a pus candidat de pomană pe listele PNG la europarlamentare, l-a purtat ca o sfântă icoană prin partidul său din ce în ce mai fantomatic, l-a ajutat cu bani pentru o operaţie sau alta. Nu că Duckadam nu ar fi meritat să fie răsplătit pentru faptul că a făcut Cupa Campionilor Europeni posibilă în urmă cu aproape un sfert de secol. Spre deosebire de alte glorii ale Stelei şi în ton, din păcate, cu multe altele, Duckadam nu a avut şansa de a pleca afară, sfârşind într-un pseudo-anonimat ingrat.
Cu toate acestea, venirea lui Helmuth Duckadam în scaunul de preşedinte al Stelei nu reprezintă nimic altceva decât scoaterea răposatei bunici la fereastră pentru ca pensionarul să-i mai aducă pensia. Becali se consacră din nou ca stăpân absolut în Ghencea, pentru că Duckadam nu va îndrăzni să-l conteste, să-i închidă gura sau să-l tempereze pe vulcanicul patron. Şi-l foloseşte pentru a adormi furia suporterilor.
Ilie Dumitrescu seamănă cu Duckadam într-un fel. Orgolios, atent cu imaginea sa, Dumitrescu şi-a enunţat deja calitatea în care vine pe banca Stelei. De prieten al patronului. Or taman de prieteni cu Becali nu avea nevoie vestiarul din Ghencea. Dincolo de asta, noul antrenor pare mai degrabă un
