Românii se roagă pentru orice: sănătate, linişte, copii, noroc la examene, dar şi pentru o casă, o maşină sau chiar să câştige la loto. Aşa că „rugăciunea“ şi-a cam pierdut menirea. Reprezentanţii bisericii susţin că nu e nimic spiritual în a te ruga pentru nevoi materiale sau în a „specializa“ sfinţi în rezolvarea problemelor.

Citeşte şi:

Taxa pe credinţă: Englezii, puşi să achite până la 25 de lire dacă vor să-l vadă pe Papă

„Acatistul ăsta e bun numai dacă te duci vinerea cu el, la şapte sau, şi mai bine, la nouă biserici fără să te întorci din drum", sună un sfat primit de curând de la o prietenă evlavioasă care ştia că am ceva probleme în familie. Am zâmbit şi i-am spus că o să fac întocmai, dar, la nici două zile, am auzit nişte vecine discutând în scara blocului despre ceva asemănător. Una dintre ele o sfătuia pe cealaltă: „Rugăciuni de felul ăsta trebuie să faci şapte săptămâni la rând la bisericile Sfântul Ciprian, Sfântul Mina, Sfântul Gheorghe şi Sfântul Anton. Numai aşa are rugăciunea putere".

Pe unii prieteni i-am auzit că spun de mai multe ori pe zi „Tatăl Nostru", o rugăciune pe care o ştie toată lumea. Şi dacă-i doare capul - vezi Doamne, aşa, de deochi - şi când se trezesc, şi când se culcă. Dar cei mai mulţi dintre cunoscuţi îşi fac prima rugăciune când pleacă dimineaţa de-acasă. Ca-n „Pădureanca" lui Slavici: „Fă trei cruci şi zi «Doamne-ajută!» când treci pragul casei, fie ca să ieşi, fie ca să intri, căci lumea din întâmplări se alcătuieşte, iar întâmplarea e noroc ori nenorocire, şi nimeni nu ştie dacă e rău ori bun ceasul în care a pornit, nici dacă va face ori nu ceea ce-şi pune de gând".

Liturghii prin „mesager"

Doamna Croitoru merge la biserică de-o viaţă. E trecută de 60 de ani şi nici ea nu mai ştie când a început să se roage de-adevăratelea, „după un program". „Acum, în post, merg în fiecare seară,