La 80 de ani, preferă să muncească într-o cămăruţă de aproape doi metri pătraţi, unde dactilografiază. Asta este plăcerea lui, deşi afacerea nu-i mai merge bine de câţiva ani
La anii săi, Ion Anghel dă un exemplu pentru toată vârsta a treia. Cât e ziua de lungă, omul în vârstă de 80 de ani munceşte. Spune că aşa a fost învăţat, să-şi câştige banul cinstit, prin sudoare.
S-a născut la Băbana, la 4 octombrie 1930. După ce a urmat cursurile şcolii din localitate şi a făcut liceul în Slatina, Ion Anghel a revenit în Argeş, unde s-a angajat pe post de secretar la primăria Coşeşti. Aici a stat doi ani, după care a activat în acest post în comuna natală şi la Slătioarele.
În total, 25 de ani a practicat această meserie, învăţând cum să redacteze şi să bată acte la maşină. Experienţa acumulată i-a prins bine în momentul în care, în 1990, s-a decis să-şi deschidă propria afacere. Din acel moment a început să-şi caute o maşină de scris.
„Am cumpărat prima mea maşină de scris din Piteşti, de la trustul de construcţii din Piaţa Mare. Era veche, neîngrijită, derăpănată. Era atât de ruginită, încât soţia mea a spălat-o cu motorină”, îşi aminteşte Ion Anghel.
Se făcea coadă la uşa lui
După ce şi-a cumpărat maşina de scris, el a închiriat o baracă de doi metri pătraţi pe strada Eroilor, în apropierea Tribunalului Argeş, şi s-a apucat să ofere servicii de dactilografiere tuturor celor care aveau nevoie.
„Am făcut treabă atunci după ’90. Venea lumea la mine pentru acte de toate felurile. Băteam la maşină de nici nu aveam timp să respir, pentru că se făcea coadă”, spune întreprinzătorul.
Minunea nu a ţinut, însă, decât vreo zece ani. Mai precis, până au început să apară calculatoarele şi xerox-urile prin oraş, moment când toată afacerea sa înfloritoare a întrat în declin. Clienţii se răreau de la o zi la alta, ajungând, în momentul de faţă,
