Prespun ca sunteti mai multi/e (mai degraba mai multe) in aceeasi situatie: nu va place ca ce-i al vostru sa mai fie si al altuia, nu muriti de drag sa vedeti aceeasi haina sau acelasi pantof distribuit uniform sau uniforma la nivel national, iaca, daca vreti, fac si bancuri, na!
Nici mie. De aceea rascolesc prin magazine second-hand in cautare de “neste vechituri” sau ma bag in vintage store-uri pe afara, buticutze din care nu ma mai scoate nimeni, decat poate daca poseda un arcan (glumesc). Sau imi cumpar pantofi din afara tarii, unii cat mai ciudati si mai colorati, chiar caraghiosi ori morocanosi, incaltari pe care stiu sigur ca n-o sa le mai vad in piciorusele altor doamne si domnisoare
In plus, am si obsesia (ori paranoia, daca doriti si va distreaza mai tare) cizmelor de vara. Cand vine caldura, nimic nu imi place mai mult decat sa port jeansi scurti-cat mai scurti-cei mai scurti (!!) cu cizme si topuri tricotate/crosetate (sau dupa caz, daca e de mers la mare, sutiene crosetate chiar. Am o doamna care ma “bucura” cu tot felul de sutiene crosetate, e foarte priceputa!) sau bluze lejere, usually masura L sau XL.
Acum vreo doua veri am facut o pasiune pentru Minnetonka boots. Am trecut si prin Ugg , cum altfel. “Ugg-si “ normali, Ugg tricotati. La fel, am iubit o vara niste ciocate lungi si tare mijto cu aceeasi pasiune cu care iubesc acum Minnetonkas (mi-a trecut de ciocate, desi, teoretic si vara asta se poarta ciocatele!) Pe aia cu cizmele crosetate, ororile de acum o vara n-am avut-o, intrucat erau tare urate si tare nesuferite, imi pareau incaltari tip balci. Revenind la Minnetonkas, mi-am luat (mi-a trimis cineva din Statele Unite ale A.de fapt) doua perechi la inceput, iar vara asta m-am pricopsit cu inca una, de culoare neagra.
Minnetonkas sunt inca o raritate in Romania, ceea ce e fantastic, ma bucur ca pot sa ma simt (oarecu
