Înainte de 1989, chiar dacă existau bani, de cele mai multe ori nu aveai ce să cumperi. Produsele oferite de comerţul centralizat erau doar cele care nu puteau fi date la export nici măcar în lumea a treia. Importul era inexistent la produsele de consum, aşa că marfa de lux şi contrabandă erau blugii şi sucurile ambalate în peturi de plastic. Nu puţine erau apartamentele cu vitrinele sufrageriei decorate cu doze goale de Coca-Cola printre bibelouri de alabastru.

Paul Cristian Ştefănescu, director al revistei Brand4Brands, îşi aminteşte cum colegii săi de la Şcoala Generală nr. 79 din Bucureşti se delectau cu dâra de parfum fin, străin evident, lăsată de directoare. Femeia era însă, cu adevărat, cineva: soţia nomenclaturistului Tudor Postelnicu, ultimul ministru de Interne comunist. În 1990, Paul Cristian Ştefănescu a pierdut plăcerea aceea olfactivă, pentru că directoarea a dispărut lăsând în urmă-i o legendă care a frământat o vreme minţile şcolarilor de la Generala 79. Din ziarele vremii puştii au aflat că tovarăşa lor directoare, în evenimentele din decembrie 1989, ar fi mers cu o maşină, împreună cu fiul ei şi ar fi tras cu mitraliera în oameni, de pe Podul Grand. Poate de atunci, adolescentul în devenire Paul Cristian Ştefănescu a început să citească presa cu asiduitate.

În clasa a opta, în primul an de tranziţie, mergea dimineaţa la Dristor şi stătea la coadă o jumătate de ceas până când veneau camioanele cu ziare. Cu 2 lei îşi cumpăra toate cele patru cotidiane care apăreau atunci: România Liberă, Tineretul Liber, Libertatea, Adevărul.

Ştefănescu îşi aminteşte despre prima parte a anului 1990 ca despre o perioadă în care, dispunând de bani, oamenii cumpărau aproape orice. Tot atunci, o dată cu valul de mici întreprinzători nestăviliţi de vreo legislaţie, Ştefănescu a avut prima sa iniţiativă privată. În vacanţa de vară a vându