Interesantă naţie am ajuns să fim... Spun „am ajuns să fim“ în loc de „am devenit“ pentru că devenirea presupune evoluţie. În cazul nostru este vorba de involuţie. Oricît aş încerca să nu dramatizez lucrurile, mă apucă exasperarea ori de cîte ori mă întîlnesc cu români în afara ţării. De abia atunci îmi dau seama de proporţiile mutaţiilor sociale produse în ultimii 20 de ani. Desigur, aceste mutaţii au rădăcini adînci în comunism, însă amploarea lor de astăzi nu ar fi fost nicidecum posibilă fără diluarea regulilor (pînă la dispariţie) în perioada postcomunistă. Aşadar, îţi dai seama în ce condiţii locuieşti abia cînd ieşi din propria casă şi o priveşti de pe veranda vecinului. Şi mă minunez de ceea ce văd de la an la an. Vrînd, nevrînd, atît timp cît mă aflu în ţară intru în acel ritm al anormalităţilor cotidiene care îl învăluie pe fiecare dintre noi şi care îl duce mai departe, aşa cum o fi.

Sîntem peste tot acasă...

Comportamentul românilor dincolo de graniţe a făcut şi face obiectul unor analize docte. Nu sînt nici primul şi nici ultimul care abordează această chestiune. De reţinut este însă faptul că, pînă acum, toţi cei care au găsit de cuviinţă să scrie despre asta au adus cîte ceva în plus. Nici unul nu a repetat totalmente ce a spus altul, deşi aspectele consemnate au un numitor comun. Încă mai trag nădejde că efortul nostru nu va fi în zadar...

Prin urmare, iată ce am trăit anul acesta la mare, unde altundeva decît în Bulgaria. De ce Bulgaria? În primul rînd pentru că este mult mai aproape de casă decît orice altă destinaţie estivală rezonabilă. Raportul calitate-preţ este satisfăcător, iar oamenii sînt mult mai calmi şi mai civilizaţi. Vreau să precizez, de la bun început, că sînt absolut convins de faptul că nici în 30 de ani de acum înainte nu vom ajunge la performanţele bulgarilor în materie de turism. Dar inconvenientul major pe