În urmă cu două secole portul de la Galaţi era considerat unul dintre nodurile comerţului european. La ora actuală traficul portuar de mărfuri a scăzut foarte mult, fiind reprezentat în proporţie de 90 % de produse metalurgice şi minereu de fier.

Dezvoltarea oraşului Galaţi, până la instaurarea regimului comunist la mijlocul secolului XX, a depins de-a lungul istoriei sale de fluviul Dunăre. Dacă pe vremea lui Alexandru Ioan Cuza, portul Galaţi era renumit pentru comerţul cu grâne al negustorilor greci acum a ajuns să depindă de minereurile necesare siderurgiştilor indieni, poposiţi în urbea noastră, la ArcelorMittal.

Cuza a vrut să mute capitala

Istoricul Tudose Tatu ne-a declarat că Galaţiul nu ar fi devenit niciodată un oraş important al ţării dacă nu era port la Dunăre.

„În secolul al XIX-lea (în intervalul 1837-1859) şi apoi în perioada interbelică (mai exact, între anii 1934-1939), Portul Galaţi a cunoscut cele două momente de maxim avânt", ne-a precizat istoricul.

Datorită faptul că Galaţiul era cea mai importantă poartă de export către Franţa şi Marea Britanie, domnitorul Alexandru Ioan Cuza avea în vedere chiar să mute capitala în această parte a ţării. „Cuza dorea ca Galaţiul şi Brăila să se unească, iar capitala ţării să se mute în noul oraş", ne-a mai declarat Tudose Tatu.

Două motive au stat în calea mutării capitalei la Galaţi. În primul rând domnia relativ scurtă a lui Cuza (1859-1866). „Apoi s-a făcut o analiză la rece şi s-a considerat că zona era prea aproape de graniţă. Că ruşii putea ocupa foarte uşor capitala ţarii", a mai explicat Tatu.

Ca o dovadă a importanţei portului din S-E ţării, în timpul războiului Crimeei (1853-1856) aproximativ 500 de nave cu marfă, încărcate la Galaţi, erau blocate pe braţul Sulina de armatele ruse.

Acum: port de minereuri de fier

Peste două secole situaţia s-