Citez de pe realitatea.net:
“Indiferent că s-ar fi numit Preda, Voinescu, Radu F. Alexandru, nu ar fi fost în partid dacă eu conduceam partidul“, a asigurat Băsescu.Confruntarea de idei în partide, susţine Băsescu, trebuie să fie făcută în interiorul partidului. “Nu-ţi pot permite luxul de a-ţi crea notorietate atacând partidul. Este uşor să facă o declaraţie la televizor să devii important. Nu aşa funcţionează partidele serioase, mai ales în momente de criză. Cred ca au destule de observat la partidele din Opoziţie“, a acuzat şeful statului.
Nu ştiu de ce aş pune-o în paralelă cu declaraţii precum “îs banii mei şi fac ce vreau cu ei” (cu variaţiunea cunoscută, să-mi spună mie Piţurcă ce să fac la clubul meu?). E partidul meu şi aş face ce vreau cu el.
Îmi place reţinerea asta selectivă a procesului partinic democratic. Păi dacă vorbeşti numai în partid zbori şi nici măcar n-ai fărîma ta de glorie. (Pe de altă parte, Sever Voinescu, Cristian Preda nu ar fi decît al ţîşpelea val de “folosiţi şi aruncaţi”.)
Să revenim puţin însă la vorbitul ăsta extra-partinic pentru că ţin la un mic paradox. Media astea mult hulite sînt şi singura formă de apărare inclusiv în faţa abuzului de partid şi nu numai de partid. Cît timp nu ai mecanism de dezbatere ca lumea în interior, singura formă de discuţie trebuie făcută în presă. Notorietatea e formă destul de primitivă de apărare, DAR E reală – Preda a cîştigat un oarecare respect transpartinic, de exemplu, cred, sper. Cu un discurs cît de cît critic şi coerent în public poţi obţine, permiteţi-mi expresia, un soi de imunitate mediatică.
O a două chestiune pe care aş cita-o. Emil Constantinescu:
“Cei care însă nu au mai făcut nimic în România de astăzi sunt intelectualii. Intelectualii sunt cei care au renunţat să mai facă apel la demnitate, sunt cei care au renunţat să devină nuclee de dezvoltare şi