N-am fost niciodată un mare fan al cărţii Vrăjitorul din Oz (prea multe simboluri ezoterice şi învăţături teozofice pentru gustul meu), dar trebuie să recunosc că filmul are una dintre cele mai minunate coloane sonore din toate timpurile. Aşa că azi-dimineaţă, când am văzut logo-ul Google, care marchează 71 de ani de la lansarea filmului în cauză, m-am pus iar pe ascultat Somewhere over the rainbow. În tot felul de interpretări, evident.

Iar ca să începeţi şi voi ziua bine, m-am gândit să vă pun aici variantele care îmi plac mie cel mai mult. Prima, cea oficială ca să zic aşa, a lui Judy Garland nu are cum să nu-ţi placă. Şi când te gândeşti că putea să nu fie, deoarece, la o previzionare a filmului, Louis B. Mayer, chief executive al studiourilor MGM, a decis scoaterea cântecului pe motiv că încetineşte ritmul filmului şi că nu e ok ca starul Judy Garland să cânte într-un hambar.

O altă variantă pe placul meu e cea a lui Keith Jarrett. Aici nu prea ai ce comenta. Tipu’ ăsta e desăvârşit.

Dintre noile interpretări cel mai mult îmi place cea a lui Ingrid Michaelson.

Dar varianta care îmi merge mie cel mai mult la suflet e cea a lui Israel “IZ” Kamakawiwoʻole, grăsuţul hawaiian de peste 340 de kile, dependent de droguri şi mort în ‘98 în urma unui infarct. Avea 38 de ani.

Cam astea ar fi. Şi, apropo, ştiţi că în cartea scrisă de L. Frank Baum (şi care se numea, de fapt, Minunatul vrăjitor din Oz), pantofii lui Dorothy erau argintii (altă trimitere la ocultism) şi nu roşii cum apar în film? Li s-a schimbat culoarea pentru că pelicula era Tehnicolor şi cei de la MGM vroiau să profite din plin de noua tehnică. Şi uite aşa se rescrie istoria. Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter

N-am fost niciodată un mare fan al cărţii Vrăjitorul din Oz (prea multe simboluri ezoterice şi învăţături teozofice pentru gustul meu)