Dacă a fost vreodată înălţată o odă borşului de peşte din Delta Dunării, atunci să ştiţi că numai Radu Anton Roman a făcut-o! Citiţi numai iambii ăştia de admiraţie fără sfârşit şi o să vedeţi cu câtă dreptate am spus acestea: "Noaptea, când pleacă bărbaţii Deltei la pescuit, nu cară cu ei decât ceva pâine, o ceapă-două, sare, oţet şi ciuşcă, prea rar o să mai uite lipoveanul fundul sacului şi un cartof. Dar va şti, în inima plaurului, să construiască, asemeni unui arhitect cu inspiraţie divină, cea mai gustoasă ciorbă de peşte din câte există şi iese din apă dulce (se aseamănă cu celebra Bouillabaisse du Midi). Şi când spun peşte, înseamnă tot peştele Dunării, deodată! Pentru că în lipsa zarzavatului şi-a legumelor, gustul formidabil al ciorbei lipoveneşti - ca şi al celei haholeşti - îl dă tocmai varietatea de peşte care se fierbe în ceaun!".
Ei, şi când ţi-a fost dat să-ţi hrăneşti visele cu asemenea cuvinte, cum să nu te duci în Deltă cu lingura de borş la îndemână, gata să iei cu ea direct din ceaunul care fierbe încetişor, atârnat deasupra focului! Cam cu elanul (şi aleanul) ăsta ne-am dus şi noi la festivalul gastronomic de la Uzlina - "D-ale Gurii Dunării" (ediţia a II-a, organizat de Asociaţia "Salvaţi Dunărea şi Delta", - şi, sincer vorbind, toate aşteptările ne-au fost împlinite! Dar pe lângă borşul cel fălos, şi alte bucate gustoase ne-a mai fost dat să gustăm, gătite toate după reţetele şi cutumele etniilor care au participat la concurs.
PROVOCĂRI CULINARE DELTAICE
Să-i luăm, iată, pe lipoveni... Pe masa celor veniţi la Uzlina tocmai de la Mahmudia aveam să vedem lăfăindu-se două ştiuci umplute, "ameninţate" de raci fierţi, roşii de mânie, de felii de somn pane şi de scrumbii afumate, ornate cu felii de lămâie. Nu lipseau nici puişorii de baltă (picioarele de broscuţe, ce credeaţi că se putea masă, "pe baltă" fără el
