Am inceput sa scriu articole la Ziare.com minat de dorinta de a impartasi unele experiente, din viata, care ar putea fi de folos pentru multi cititori. Ce m-a atras cel mai mult la Ziare.com a fost calitatea colaboratorilor si echilibrul subiectelor alese.

Spre deosebire de alte ziare online la care colaborez (spaniole) tematica folosita de Ziare.com are un anumit element de universalitate, greu de gasit in presa contemporana.

Editoarea cu care lucrez, avind o rabdare ingereasca, mi-a corectat mereu ortografia si vocabularul folosit, atragindu-mi atentia, cu o delicatete deosebita, asupra unor aspecte de care eu nu-mi dadeam seama. In ultimii 42 de ani, de cind am plecat din Romania, limba si ortografia s-au schimbat.

E un fenomen normal. Toate limbile evolueaza.

Acest lucru mi-a adus aminte de intimplarile legate de intilnirea, in 1971, cu un compatriot din Ardeal, Andrei (Andy) Boian, care la ora respectiva avea 80 de ani.

In timpul Primului Razboi Mondial a fost sergent in US Army (infanterie) si armistitiul l-a gasit in Franta. In 1919, inca fiind militar, a facut o mica calatorie, cu trenul, in Romania, sa-si viziteze familia, intr-o comuna pe linga Medias.

Mi-a relatat cu o multime de amanunte ca, atunci cand a ajuns la Sibiu, un ofiter din armata romana l-a vazut la gara si a recunoscind uniforma americana, a anuntat imediat garnizoana locala, dupa care a aparut un general, cu un automobil, sa-l duca unde avea nevoie de mers. Andy s-a complacut in situatia asta de "vizitator de onoare" si dupa citeva zile a participat la un mare banchet in cinstea lui, la garnizoana din Sibiu.

Andy era in America de prin 1911 si limba folosita de el mi se parea stranie. El mi-a explicat ca fiind desconectat de graiul romanesc de atit de mult si vorbind cum se vorbea in satul lui in secolul trec