N-am vrut să mă mai încurc: așa m-am întors la turc!

“De ce m-ați dus de lîngă voi, de ce m-ați dus la mare? Apă aveam și-aici, puhoi, pînă în depărtare!” mă întrebam la plecare, privind pe micul ecran țărani înotînd prin ogradă. Din Fokker-ul decolat din Iași vedeam nori și așteptam cu groază să zăresc, jos, jalea pămîntului, Siretul, Prutul, Dunărea revărsată. Norii s-au răsfirat, iar sufletul mi-a tremurat: de sus se vedea un oraș înconjurat de ape! Galați? Tulcea? M-a liniștit vocea pilotului: “Survolăm Istanbulul și Bosforul!”…

După un ceas am aterizat în Antalya; după încă jumătate eram deja în hol la Rixos Lares, de unde se vedea Miracle Resort

(fusesem acolo în vara trecută. Cum, după un an, m-am întors la locul faptei, mă puteți considera lipsit de imaginație, dar nu sînt singurul care își dorește măcar o săptămînă pe an de stat la soare fără grijă de nimic. Pentru asta există Ultra All-Inclusive!

Hotelul (de fapt, e o mini-stațiune) a intrat recent în rețeaua Rixos, răspîndită pe multe continente. Unii ar putea reproșa industrializarea turismului, transformarea sa într-o mașină în care bagi pe o parte turiști stresați și albi ca brînza, scoțîndu-i pe cealaltă, după sejur, ghiftuiți și bronzați (sau arși). Repet: pentru cine vrea să scape de griji, e varianta perfectă!

Am fost luați în primire, cazați, ferchezuiți, apoi trimiși să ne simțim bine. Ceea ce am și făcut…

Baruri de interior, de piscină, de plajă, de ce vreți, restaurante de interior și de exterior, cu specific grecesc, mexican, italian etc., piscine pentru copii sau adulți, terase, terenuri de fotbal, de tenis sau de zburdat printre arbori exotici, umbrele, șezlonguri, animatoare – toate, la dispoziția, la buna dispoziție, a turistului. Recunosc, m-am cam porcit de cîteva ori, la cină: dintr-o dată, prepelițe, grătare de miel, de pui, chefali