Americanii şi iranienii îşi dispută supremaţia asupra exportului acestui fruct considerat o delicatesă încă din Antichitate. De câteva decenii bune, Washingtonul şi Teheranul se „bat“ fără menajamente pentru a cuceri piaţa mondială a acestei mici alune verzi cu gust inconfundabil.

„Conflictul" tacit dintre primii doi producători şi exportatori de fistic (Iranul şi SUA) durează de 40 de ani, de când America, mai precis, California, are propriile plantaţii cu arborele în cauză. În 2009, SUA au produs 140.000 de tone de „alune verzi", fiind pe punctul de a ajunge din urmă Iranul care, în anii buni, produce în jur de 180.000 de tone de fistic.

Citiţi şi:

Ahmadinejad: "Sunt pregătit să mă aşez la masă cu Obama, ca de la bărbat la bărbat, pentru a discuta liber"

Ahmadinejad: Statele Unite şi Israel vor să declanşeze războaie în Orientul Mijlociu

Dacă Iranul şi-ar pierde supremaţia pe piaţa mondială, ar fi o adevărată catastrofă pentru Republica islamică, pentru care „bobiţele verzi" reprezintă a doua sursă devenit din export, după renumitele covoare persane (şi, desigur, după petrol). Un simplu exemplu completează tabloul: fostul preşedinte iranian Hashemi Rafsanjani şi-a clădit averea colosală aproape în exclusivitate pe baza comerţului cu fistic.

Un „drog" de ronţăit

Când revoluţia islamică s-a abătut peste Iran în 1979, americanii au pus ţara sub embargou. Astfel, ei s-au văzut lipsiţi în primul rând de petrolul iranian, dar, mai ales, de milioanele de tone de „drog verde de ronţăit" importate din ţara covoarelor persane. California a decis atunci să facă ceva constructiv pentru ca milioanele de americani să poată mânca în continuare delicioasa îngheţată de fistic.

A început să cultive mii şi mii de arbori „cu bobiţe verzi", iar industriaşii agricoli californieni au înţeles că aceştia pot reprezenta o adevărată mină