Romanul „Iubire“, de Toni Morrison, apărut în premieră în România, arată că cel mai puternic sentiment omenesc este în continuare mină de aur pentru artişti. La 10 ani după ce a câştigat Premiul Nobel, singura scriitoare de culoare recompensată cu prestigioasa distincţie a publicat o carte curajoasă.

Editura Art, care a iniţiat o serie de autor Toni Morrison, a tipărit, în traducerea semnată de Mihnea Gafiţa, romanul „Iubire", cu care scriitoarea a riscat şi a câştigat. A riscat pentru că a ales o temă explorată literar din vremuri imemoriale şi privită din toate unghiurile posibile. Cu toate acestea, a câştigat, fiindcă a reuşit să ocolească locurile comune şi clişeele, demonstrând eficienţa artistică a amorului.

Eros, Philia şi Agape

Prima femeie de culoare laureată a Premiului Nobel pentru Literatură, crescută cu cărţile marilor clasici europeni şi cu folclorul afro din Ohaio (SUA), tărâmul natal, Toni Morrison a construit o poveste în jurul unui personaj absent, Bill Cosey. Consistenţa protagonistului se datorează nu atât pluralităţii vocilor care îl evocă, îl invocă şi îl recompun, cât diversităţii acestor glasuri pe care romanciera le manevrează abil. Aflate sub fascinaţia exercitată de milionarul răposat, May, Christine, Heed, Juniora sau Vida pun în lumină nenumăratele feţe ale iubirii, operă a zeiţelor Eros, Philia şi Agape.

De la candoare la pasiune şi obsesie, de la dăruire la trădare, iubirea este, de fapt, eroina nenumită a unui roman în care nimic nu este liniar sau previzibil, cu o poveste care ilustrează ce scria aceeaşi autoare în „Paradise": „Iubirea este doar divină, fiind întotdeauna complicată. De crezi că e uşoară, eşti un nătărău. De crezi că e ceva firesc, eşti un orb. Este un exerciţiu care se învaţă fără niciun alt motiv decât acela că iubirea e Dumnezeu."

Romanul, care inaugurează seria de la Editura Art,