Roşcovanul îşi trase sacoul de pe scaun şi, alături de prietenul său la fel de robust şi îndesat, ieşi din barul cochet aflat aproape de Athenee Palace. De peste drum, îmbrăcată într-un trening mulat, ea îl urmărea hulpavă deja de câteva minute bune. Traversă fugind Calea Victoriei şi părul negru, strâns într-o coadă mare, se scutură violent când trupul i se ciocni de cel al roşcovanului. „Suit garl?“

Roşcovanul o cântări vreme de trei clipiri: „No, no, get lost!“ Braţele ei se agăţară de braţul britanicului, care continuă să înainteze: capcană „Don’t you hear? Go! Go!“ Ea începu să-i mângâie bicepsul şi încercă o glumă: „Uai? Zis iz frii cantri“. În secunda următoare, bicepsul pe care tocmai îl mângâia îi zdrobi mijlocul buzelor şi coada mare şi neagră o porni vertiginos spre pământ. Trosnetul impactului dintre ţeasta ei şi cimentul trotuarului fu acoperit de zgomotul maşinilor care curgeau, oră de vârf, pe Calea Victoriei.

E greu de apreciat numărul lor în Bucureşti. Cu siguranţă sunt câteva mii. Poate zece, poate douăzeci de mii? Te pot acosta cam pe oriunde. După-amiaza în jurul hotelurilor de pe Calea Victoriei sau în faţa McDonalds-ului din Piaţa Romană, noaptea chiar pe bulevardul Magheru sau pe Calea Griviţei. Doar de la începutul lui 2010, Poliţia Capitalei a dat amenzi pentru prostituţie în valoare de peste 540.000 de euro. Asta nu înseamnă că aceste amenzi au şi fost plătite: „Zis iz frii cantri“.

Avea dreptate femeia pe care am văzut-o lovită după ce încercase să agaţe un client? Chiar e România o ţară liberă? De 20 de ani facem totul în numele democraţiei. Reuşim să organizăm alegeri libere şi toate instituţiile specifice unui stat democratic există şi sunt funcţionale. Şi atunci? De ce nu ne e bine? De ce ne simţim neputincioşi, ca nişte cobai prinşi într-o capcană din care cei mai tineri vor să scape cu orice preţ? De ce avem saci de nis