Pentru Lucian, contactul cu paleta de ping-pong a fost una cu totul întâmplătoare. „Eram în clasa întâi sau a doua la Şcoala nr. 24 Ion Jalea, iar domnii antrenori Viorel Filimon şi Stelian Haşotti au făcut o selecţie. M-am nimerit şi eu printre cei selecţionaţi“, mărturiseşte Lucian.
Recunoaşte că i-a plăcut jocul cu mingea şi a hotărât să rămână. „Părinţii au vrut să fac un sport. Nu conta ce anume. Aşa că am mers mai departe cu tenisul de masă“, mai spune Lucian. Prima medalie nu se uită
Petrece câte 4 sau 5 ore zilnic în sala de sport de la Liceul cu Program Sportiv Ion Rotaru Constanţa, iar ritmul în care lucrează este alert. Nu îi pare rău pentru că fiecare medalie câştigată pentru el este cea mai mare recompensă. „Îmi amintesc prima mea medalie. Aveam 9 ani şi am câştigat argintul la simplu. Au urmat şi altele. Nu le mai ştiu numărul, dar aceea a fost deosebită pentru mine“, spune Lucian. Recunoaşte însă că medalia de aur pe care a câştigat-o, luna trecută, împreună cu Cristina Hîrîci la dublu mixt la Campionatele Europene de la Instanbul este de departe cea mai valoroasă.
Visul oricărui sportiv
Pe lângă tenis de masă, lui Lucian îi place să se destindă jucând tenis de câmp sau fotbal. Simte nevoia şi de relaxare, aşa că o întâlnire cu prietenii este mereu binevenită, chiar dacă la capitolul timp liber nu stă foarte bine. Îşi face timp totuşi pentru o partidă de tenis de masă cu tatăl său, pe care îl învinge mai tot timpul.
Ca orice alt sportiv, Lucian spune că dorinţa sa cea mai arzătoare şi pentru care se antrenează zi de zi este aceea de a deveni cel mai bun. „Îmi doresc să particip la campionatele mondiale. Vreau o medalie acolo“, spune tânărul tenismen.
