Să-ţi petreci concediul cu un amic cu care bei din când în când o bere poate fi o idee proastă. Şi cu rudele sau colegii de serviciu poţi da greş. Câteva zile sunt suficiente pentru ca o relaţie de prietenie să se ducă pe apa sâmbetei. Şi asta pentru că, stând mai mult împreună, poţi descoperi că prietenul este altfel de cum îl ştiai.

„Nu mai fac niciodată prostia să invit în vacanţă persoane pe care de-abia le-am cunoscut", se jură Călin, un tânăr de 27 de ani, iubitor de munte. „Asta de când am avut, anul trecut, parte de scene de-a dreptul penibile. Am vrut, iniţial, să plec doar cu prietena mea, dar am apucat să mă laud cu planurile mele de mini-concediu într-o pauză, la muncă. Un coleg cu care mă înţelegeam eu mai bine m-a auzit şi a părut entuziasmat de itinerariu. I-am zis că dacă vrea, să vină cu noi, iar el m-a anunţat că vine şi cu iubita lui", povesteşte Călin.

Citiţi şi:

De ce râdem la glumele proaste

„I-am spus că vom urca din Buşteni până la Cabana Piatra Arsă, că vom înnopta cel mai probabil pe munte, la cort şi că vom colinda aşa Munţii Bucegi trei sau patru zile. Eu am zis, eu am auzit. În ziua plecării, mă trezesc dimineaţa cu el şi cu prietena lui, îmbrăcată în nişte blugi mulaţi, o bluză mai degrabă de club decât de zi şi cu nişte pantofi cu toc", îşi aminteşte Călin.

În loc de cort, poşetă

Tânărul povesteşte că pe toată durata călătoriei cu trenul a aşteptat ca prietena colegului lui să scoată din poşeta „minusculă" din dotare sau măcar din rucsacul iubitului ei o pereche de bocanci. Nici gând. „S-a rujat, s-a aranjat, iar când am ajuns în Buşteni n-a fost chip să-i conving că pe munte, oricât ar fi traseul de uşor, e incomod să urci în pantofi cu toc. Drept pentru care am făcut popasuri la fiecare sfert de oră", se amuză acum Călin. La vremea respectivă însă, îi venea să intre în pământ de ruşine faţă de priete