Hasoul circulatiei in Timisoara, mai ales la orele de varf, confera orasului o anume distinctie asiatica. Seamana cu mic Shanghai fara barcute, dar cu o sumedenie de gropi interesante. Gropi mici si ascutite, gropi de forme geometrice, gropi lungi, gropi rotunde ca niste cratere naturale care nu se mai sfarsesc vreodata.

La intersectii se asteapta pana adoarme semaforul, iar cozile formate in urma devierilor de circulatie sunt de ordinul kilometrilor. O sumedenie de lucrari au fost executate, platite, receptionate. Si? Degeaba!

Primaria Timisoara aloca miliarde in reparatii de drumuri care nu rezista nici macar un sezon. Timisorenii sunt de parere ca decat sa se investeasca miliarde in plombari de gropi, cu mult ar fi mai bine ca acesti bani sa fie alocati pentru lucrari de asfaltare ulterioara, care ar face ca termenul de valabilitate al soselelor orasului sa reziste cel putin un deceniu.

Din pricina gropilor din carosabil, municipalitatea este chemata in instanta in 200 de procese, de soferi care si-au distrus autoturismele. Din aceste procese, purtatorul de cuvant al Primariei Timisoara, Flavius Boncea, spune ca au fost castigate 16.

Societatiile de asigurari vin si ele cu argumentele lor, sustinand ca sumele cerute de cetateni sunt foarte mari, intrucat masinile care raman blocate in gropile din oras sunt straine si foarte scumpe.

Gropile din oras afecteaza si masinile edililor, numai in doi ani municipalitatea cheltuind importante sume de bani pe reparatii. Singura deosebire intre necazul soferilor contribuabili si al celor ai primariei este ca reparatiile primilor sunt suportate din buzunarul personal, in vreme ce masinile alesilor sunt reparate din banii bugetului, adica tot din buzunarul primilor ghinionisti.

Hasoul circulatiei in Timisoara, mai ales la orele de varf, confera orasul