nota -scriu acest tip de texte pentru ca stiu ca mai sunt si altii/altele care au trecut prin situatii de acest gen, stiu ca exista cititori care se regasesc in multe din momentele pe care le-am infatisat de-a lungul acestor luni. in plus, imi place sa scriu din viata.
N-am somn si m-am apucat sa scriu. Am deschis laptopul nu stiu despre ce sa scriu, ma uit in jur poate imi vine vreo idée. ..La tv pe MGM se da in leagan un film vechi, iar una din replici mi-a bagat o fisa in tonomat, deci a inceput sa cante si ideea.
“De ce imi vorbesti mereu de ea?” aceasta a fost replica unuia dintre personaje, moment in care sting orice alt device in casa si ma apuc sa scriu, intr-un sfert de ora am terminat, stiu si cum sa incep….
*****
In urma cu cativa ani ma intorceam de la Paris. Cu nasa noastra, Diana. In fata mea, un domn prezentabil, stil Don Juan irecuperabil se intorcea la randu-I in capitala, alaturi de iubita micutza si blonda de la acea vreme si de parintii acesteia. Nu-mi puteam lua ochii de la el, imi aduc aminte zambetul Dianei care imi spunea incontinuu ”e, uite asta iti trebuia tie! asta chiar e genul tau, de aia te si uiti asa”. Nu mai continui povestea holbatului findca nu are sens, nu a dus nicaieri, el era cu iubita (asadar-trebuia respectat) iar eu eram maritata (soti nu insel. iubiti da, soti NU. e vorba despre un principiu, o credinta, familia nu e o mizerie pentru mine).
Timpul a trecut insa, iar el s-a despartit de iubita. Neasteptat. Pe urma s-a ales praful si de familia noastra. Asteptat .Si cum Bucurestiul e mic, ne-am revazut intamplator intr-o seara intr-un restaurant destul de cunoscut. Cum toata lumea era free, am purces la actiunea ”biletelul/banii pentru ospatar/“il vezi pe domnul de acolo? da-I discret numarul meu de telefon, dar discret, sa nu te vada ceilalti!” Ospatarul a luat banutii, a pasat biletul cu
