- Politic - nr. 606 / 12 August, 2010 Asa cum rezulta din discursul si logica politica, aceste doua concepte antinomice devin un subiect de analiza politologica si sociologica profunda, prin validarea sau invalidarea lor, demonstrandu-se eficienta - optimul politic sau ineficienta deciziilor si actiunilor politice intreprinse de factorul politic decident. Fara alte comentarii, mentionam faptul ca in prezent puterea politica, cat si clasa politica, in general, este ilegitimata in cvasitotalitatea sa, criza de sistem resimtindu-se si adancind, totodata, criza politica si de legitimitate a puterii politice, ceea ce face ca acest fenomen sa fie tot mai mult convertit in ilegitimitate, in mare parte si cu concursul agentilor politici, care se autoilegitimeaza - delegitimeaza, dupa cum este cunoscut acest fenomen in literatura de specialitate. Nu vom intelege mecanismele acestor fenomene, daca nu le vom delimita semantica lor, simtul comun fiind necesar, dar nu si suficient in a le putea percepe si deslusi sensurile lor reale si profunde. Referindu-ne la conceptul si fenomenul de legitimitate politica, facem precizarea ca sub raport semantic, acesta deriva din etimonul latin legitimus (legitimas in latina medievala), si se traduce prin "ceva conform cu legea", avand mai mult conotatii juridice, in prezent de ordin constitutional, decat de natura politica, chiar daca politicul coabiteaza cu juridicul, insusi statul de drept reprezentand o forma de guvernamant ce presupune o asemenea relatie de implicatie dintre politica si drept, si un asemenea principiu de drept constitutional. De unde rezulta statutul de principiu al legitimitatii, prin legitimitate fiind desemnat acel principiu de intemeiere, sutinere si justificare a unui sistem de guvernamant si, implicit, a puterii politice in cele trei ipostaze: putere legislativa, putere executiva si putere judecatoreasca, ca pute