În urmă cu 20 de ani, ministrul de Externe al României, Adrian Năstase, a acordat un interviu ziarului România liberă în care prezenta strategiile Guvernului privind promovarea imaginii ţării în străinătate.

La acel moment, ţara noastră trecuse prin mai multe "cumpene" de imagine, pornind de la evenimentele de la Târgu-Mureş din martie şi culminând cu "fenomenul" Piaţa Universităţii şi "mineriada" din iunie. Adrian Năstase regreta asocierea României doar cu faptele negative, întrucât în decembrie 1989 ţara beneficiase de un capital consistent de simpatie, ca urmare a răsturnării dictaturii printr-o mişcare populară.

La acel moment erau aşteptări mari de la Bucureşti, unele realizabile, altele nu, susţinea ministrul de Externe: "Au apărut anumite reglementări. Ele au vizat şi au permis numai un anumit tip de practicare de capital. În timp ce celelalte poate că nu sunt considerate profitabile societăţii româneşti. Toate aceste lucruri, toate aceste «porţi» au fost mai mult sau mai puţin închise, conform intereselor societăţii româneşti, într-un proces gradual, care înseamnă organizarea firească internă a statului după Revoluţie. Deci, de la posibilitatea abstractă, generică, de pătrundere pe piaţa românească, politică şi economică, lucrurile s-au mai restrâns, în funcţie de felul în care societatea românească s-a proiectat în procesul de modernizare şi de schimbarea internă".

În limbaj diplomatic, Adrian Năstase justifica sintagma guvernării FSN "nu ne vindem ţara". Însă îndepărtarea cercurilor economico-financiare străine de România a "abandonat" ţara în mâna mass-media, căutătoare de senzaţional, după cum recunoştea şi ministrul de Externe. În paginile cotidienelor occidentale, la radio şi pe micile ecrane au rulat ştiri despre violenţele de la Târgu-Mureş, despre tinerii loviţi cu bâtele de mineri în Bucureşti etc. Faptele po