România riscă să rămână fără medici, dar preşedintele ne îndeamnă să nu facem o dramă din chestia asta. Are dreptate, dreptul la libera circulaţie e, probabil, cel mai mare câştig al ultimilor 20 de ani. Cel mai mare eşec este că, pentru tot mai mulţi români, acest drept a devenit singura speranţă.
Când însuşi şeful statului face apologia emigrării, falimentul naţional este oficializat de la cel mai înalt nivel. În loc să ne propună un proiect de ieşire din criză capabil să ofere încredere şi să mobilizeze energiile întregii ţări, preşedintele ne vorbeşte despre salvarea individuală. Ne "încurajează", amintindu-ne că graniţele sunt deschise. Cine nu mai poate suporta curba de sacrificiu să caute în Occident luminiţa de la capătul tunelului. La Bucureşti nu o va găsi.
Traian Băsescu laudă curajul şi iniţiativa căpşunarilor, care au pompat masiv bani în ţară. În loc să fie şomeri la ei acasă, au preferat să plece la muncă în străinătate şi să-şi ajute familiile. Dar şi statul, care s-a văzut scutit de-o cheltuială şi de-o bătaie de cap. Puterea de la Bucureşti a avut o revelaţie: putem "rezolva" problemele scăpând de populaţia cu probleme!
Nu se mai poate trăi din agricultură în România? Îi trimitem pe ţărani în Spania! Nu ştim să integrăm minoritatea romă? Să se integreze direct în Uniunea Europeană! Statul român se spală pe mâini. Desigur, în cancelariile occidentale, această ingenioasă strategie nu e prea bine văzută. Nu e de mirare că Franţa ne acuză că ne exportăm şomerii, cerşetorii şi infractorii. Însuşi preşedintele Băsescu ne învaţă că e mai bine să încercăm să scăpăm de sărăcie prin străini decât să ne deranjăm propriii guvernanţi cu pretenţia absurdă la un trai decent.
Cui nu-i place să plece! Mai puţini oameni înseamnă mai puţine probleme. Aşa că ne vom împuţina vertiginos! Prin emigraţie şi selecţie naturală. F
