Mai întîi a apărut un articol al lui Mircea Toma în Kamikaze în care era făcut praf Dan Popescu, şeful galeriei H’art, cel care s-a ocupat de destinul artistului Ion Bârlădeanu, celebrul artist din gunoaie, cerşetorul artist şi tot restul etichetelor. Celebritatea cîtă o fi fost a venit odată cu documentarul realizat de Alexandru Nanău, “Lumea văzută de Ion B.”.
Toma s-a întîlnit cu Bârlădeanu la o bere. iar apoi a scris că Popescu i-a luat tot artistului, că are comision 100%, că i-a exploatat fără milă lucrările şi imaginea.
De aceea, galeristul pretinde procente din banii câștigaţi din vânzarea lucrărilor. Procentele astea sunt subiect de negociere, dar cutuma le plasează undeva în zona 20-30%. Dan Popescu a optat pentru un alt procent: 100. Toate cele 2.000 de lucrări ale lui Ion au ajuns în galerie pentru a fi înrămate și apoi semnate de autor. De atunci, artistul nu și le-a mai văzut decât pe cele expuse în expoziţii. A fost pus, în schimb, să semneze un document prin care și-a cedat „integral și exclusiv“ toate drepturile patrimoniale asupra operelor proprii din perioada 1979-2020. Când s-a dezmeticit, reacţia lui Ion a fost tipică: s-a revoltat și s-a autoexilat: a revenit la ghenă și la pet-ul de vin. La acea oră se vânduseră lucrări în valoare de aproape o jumătate de milion de euro.
Kamikaze se alătură celor câţiva prieteni ai lui Ion și-l va ajuta să-și păstreze statutul de artist la care are dreptul. Iar domnul Dan Popescu, fiul lui Dumitru Popescu – fost ministru secretar de stat la Finanţe, actual membru al Consiliului de Administraţie al BRD –, va fi ajutat să înveţe să facă diferenţa dintre om și gunoi.
Popescu, cel acuzat de să-i zicem delapidare artistică, a răspuns şi el pe blogul lui, dezminţind cota de 2000 pe lucrare şi alte cîteva din datelele lui Toma. El vede actul promoţional ca fiind vital.
Există
