Un text din Academia Caţavencu.
De ce să citeşti un roman pe care nici autorul lui n-a fost în stare să-l ducă pînă la capăt? Fiindcă la un roman sclipitor nefinalizat ai ce regreta, spre deosebire de unul mediocru care parcă nu se mai sfîrşeşte. Dragostea ultimului magnat nu e o carte neterminată pentru că Fitzgerald n-ar mai fi ştiut cum s-o ducă mai departe, ci o poveste care a avut ghinionul să-i moară autorul în timp ce lucra la ea. Scott Fitzgerald care detesta Hollywood-ul, unde n-a rezistat decît un an ca scenarist, din cauza băuturii, îi face totuşi un portret extraordinar unuia dintre mogulii de la MGM, legendarul Irving Thalberg. Şi se pricepe să facă din el un personaj genial care îţi cîştigă rapid admiraţia. Ba începi să şi ţii la acest Monroe Stahr, cum l-a botezat Scott, cînd vezi că are şi el ghinion în dragoste, ca oricine. Continuarea e aici.
Un text din Academia Caţavencu.
De ce să citeşti un roman pe care nici autorul lui n-a fost în stare să-l ducă pînă la capăt? Fiindcă la un roman sclipitor nefinalizat ai ce regreta, spre deosebire de unul mediocru care parcă nu se mai sfîrşeşte. Dragostea ultimului magnat nu e o carte neterminată pentru că Fitzgerald n-ar mai fi ştiut cum s-o ducă mai departe, ci o poveste care a avut ghinionul să-i moară autorul în timp ce lucra la ea. Scott Fitzgerald care detesta Hollywood-ul, unde n-a rezistat decît un an ca scenarist, din cauza băuturii, îi face totuşi un portret extraordinar unuia dintre mogulii de la MGM, legendarul Irving Thalberg. Şi se pricepe să facă din el un personaj genial care îţi cîştigă rapid admiraţia. Ba începi să şi ţii la acest Monroe Stahr, cum l-a botezat Scott, cînd vezi că are şi el ghinion în dragoste, ca oricine. Continuarea e aici.
