Subiectul ramine suspect de irelevanta pentru ca singurul personaj integru, care da sens, nu merge pina la capat. Sotia nu se razbuna cu adevarat, sotul Hanganu scapa nepedepsit. Desi Marti, dupa Craciun, ultimul film al lui Radu Muntean (Firma, Hartia va fi albastra, Boogie) va fi lansat in cinematografe abia pe 17 septembrie, TIFF si acum Anonimul l-au proiectat deja pentru festivalieri. Fiind vorba de a patra premiera romaneasca a anului (premiera semnificativa, dupa Eu cand vreau sa fluier, fluier, Aurora si Felicia inainte de toate), toata atentia presei (si, sper, a publicului) se va indrepta cit de curind asupra ei. Anticipind, Radu Muntean continua sa-si exploreze interesul fata de problemele sentimentale ale barbatilor; e o lume putin vazuta in filmele romanesti, pentru ca pina acum subiectul ar fi parut nedemn de o tratare, minor, marginal, ne-"barbatesc" chiar. Mimi Branescu intruchipeaza un personaj casatorit, cu copil (fetita are in jur de 10-11 ani, e normala, superba), care se afla intr-o situatie des intilnita: are o amanta si amanta se intimpla sa fie mai tinara decit sotia. Acest "se intampla" este esential pentru premiza scenariului: departe de clisee, scriitorii nu identifica vreo cauza obiectiva pentru "derapajul" conjugal. Mai mult, barbatul isi iubeste amanta cum si-a iubit odata sotia, ceea ce duce la o dilema reala si emotionanta. In conceptia sa despre Marti,dupa Craciun, Radu Muntean uneste elemente din neorealismul romanesc (aplecarea asupra dialogului, infaptuita de scenaristi ai noului val - Razvan Radulescu, Alex Baciu) cu o atentie mai dogmatica fata de incadraturi. Filmarea este fixa, culorile reci/metalizate, planurile secventa domina. Un film de scenaristica si actorie, Marti, dupa Craciun are o distributie dominata de figuri cunoscute, implinite profesional (Mimi Branescu, Maria Popistasu, Victor Rebenciuc) in care insa straluceste