Pentru a vedea ce a mai rămas din simbolurile de altădată ale turismului românesc, am luat la pas staţiunile de pe litoral. Prima oprire: restaurantul „La calul bălan" din Neptun. De acest obiectiv a auzit orice localnic, dar şi mulţi dintre turişti. Restaurantul se află în sudul staţiunii, aproape de Jupiter, într-o zonă deosebită. Este aproape de mare, înconjurat de verdeaţă, cu o parcare generoasă la dispoziţie. Am ajuns acolo într-o seară, chiar la ora cinei, cu gândul de a gusta câteva dintre delicatesele culinare care îi încântau altădată pe turiştii europeni. Surpriză însă: pe uşa de la intrare trona un lacăt mare şi ruginit. Printre zăbrelele de lemn se putea observa peisajul dezolant din interior. Câteva mese şi scaune, în rest praf şi moloz. „Nu e nimeni acolo. E închis de doi ani", ne-a spus chelneriţa de la restaurantul din apropiere. „Ba de trei ani", ne-a lâmurit unul dintre turiştii aflaţi la o masă de pe o terasă vecină.

În apropiere de „La calul bălan", se află un alt simbol al turismului de altădată. Crama Murfatlar din Neptun - Crama Neptun, cum o cunosc mulţi - este locul unde, până în 2002, veneau mii de turişti anual. „Crama a fost construită în 1968, la ordinul lui Ceauşescu, care voia un loc unde să-şi invite oaspeţii, să nu se mai ducă la Murfatlar (Ceauşescu obişnuia să se odihnească în reşedinţa de la Neptun, când venea pe litoral - n.r.)", spune Cristian Stoian, şeful de unitate. Am făcut împreună un tur al restaurantului. Pe terasă, doi bucureşteni îşi aduc aminte de vremurile de altădată de aici. „Cu 150 de lei puteai să vii aici, să bei o sticlă de vin, să mănânci şi să te distrezi", spune Hari. Interiorul arată surprinzător de bine. Curat, aerisit, deşi se simte un aer puţin învechit. „Nu s-a schimbat nimic din 1968. Am renovat în 2002, iar singurul lucru pe care l-am adăugat este lustra asta de la intrare", spune şeful de un