Silviu Dron. Printre numeroasele si constantele dvs. comentarii la adresa revistei noastre l-am înîtlnit si pe acela prin care nu-i daţi dreptate dlui George Bălăiţă referitor la o posibilă inspiraţie a regizorului maghiar Istvan Szabo din Lumea în două zile pentru unul dintre filmele sale.

Invocaţi o coincidenţă de idei şi sugeraţi că situaţia se putea lămuri printr-un schimb onest de mesaje al romancierului cu regizorul Istvan Szabo. Chiar credeţi că, dacă un regizor s-ar fi inspirat dintr-o operă fără s-o recunoască iniţial pe genericul filmului, ar putea s-o facă ulterior într-un mesaj privat?

Marius Iulian Stancu. La prima vedere, textele dvs. mi s-au părut interesante. Ciclul Întoarcerea în pivniţă are o stranietate şi un freamăt al ideilor ce pare să fie de bun augur.

Nu-ţi fie teamă Rosslyn/mâinile tale să prindă cu încredere/ e anotimpul în care trupul se înveleşte în frunze/a venit primăvara Rosslyn/ şi ăsta e un fapt/ se întâmplă/de exemplu tu când zâmbeşti îţi duci mâna spre păru şaten/şi astea sunt tot un fel de anotimpuri [...]dar eu vin Rosslyn/peste firele de asparagus collinus/prin pădurile cu păsări şi raci/ "which girl is the right one/ is the perfect one for me"... sau în final nu ştiu dacă am coborât la /subsol sau am urcat la etaj/ştiu doar că mă legase la ochi să fie sigură că voi asculta/pereţii încă purtau stigmatele a mii de mâini ce s-au împotrivit. V-aş sugera să vă nu vă mai precipitaţi în scrierea textelor. Ele arată o exaltare şi o grabă care vă fac uneori să terminaţi textul abrupt, pe o imagine sau sintagmă nepotrivită.

Macrina Luminiţa Popescu. Ceea ce propuneţi dvs. ca poezie seamănă cu ea doar prin faptul că textul e pus în versuri care sună din coadă. Să ne gîndim, făcînd abstracţie de absenţa diacriticelor, cum se poate lăsa un cititor al secolului XXI impresionat de a