Tragedia rutieră petrecută în august anul trecut în localitatea ieşeană a lăsat urme adânci în minţile şi în sufletele rudelor celor 14 victime şi ale supravieţuitorilor. Rudele amână cât mai mult clipa în care vor trebui să le spună prichindeilor că părinţii lor, aflaţi în „microbuzul morţii“, nu se mai întorc niciodată acasă.
Cei mai mici urmaşi ai victimelor teribilului accident feroviar de la Scânteia, din 14 august 2009, care a luat viaţa şoferului unui maxi-taxi şi a 13 dintre pasagerii săi, se găsesc în satul Lunca Rateş, din comuna ieşeană Scânteia. Simina (2 ani) şi Simona (4 ani) Bucătaru nu pricep mare lucru din drama care a luat-o pe mama lor de lângă ele. La un an de la tragedie, Simona a aflat abia în urmă cu câteva săptămâni că Lăcrămioara Bucătaru nu se va mai întoarce vreodată acasă.
„Până acum, fetei celei mari îi spusesem doar că mama ei doarme, dar acum a aflat că de fapt a murit. Simina este prea mică să înţeleagă ceva", explică Ionuţ Bucătaru (22 ani), tatăl fetelor. În fiecare zi, Simona o ia de mânuţă pe sora ei mai mică şi împreună parcurg cei câţiva metri care despart casa în care locuiesc de cimitirul unde „doarme" măicuţa lor. „Mi-e dor de mami", e tot ce poate spune copilul de 4 ani.
Mama, înlocuită de bunică
„Înainte lucram la negru în Iaşi, dar de acum stau acasă ca să am grijă de ele, să le spăl şi să le duc la grădiniţă. Nu am unde să mă duc în altă parte la muncă", spune Ionuţ, care doreşte să mai facă o cameră la casa lui unde să stea fetele.
Prea mică să înţeleagă ceva este şi Manuela Iacob (2 ani şi 10 luni) din satul Corcodel, comuna Scânteia. Ea şi fratele ei Florin (7 ani) se pot considera orfani de ambii părinţi, după ce tatăl lor a ajuns la puşcărie pentru omor, iar mama, Ionela, a pierit în „microbuzul morţii".
De atunci, cei doi copii au fost crescuţi de bunica lor, Elena Alexa (58 de ani)
