În istoria postbelică a Germaniei ziua de 13 august 1961 s-a întipărit ca un simbol al divizării naţiunii. Pentru Europa, această dată marchează punctul culminant al divizării continentului în două blocuri antagonice şi adverse. Ca în fiecare an, şi de data aceasta s-a comemorat în Germania aniversarea ridicării zidului ruşinii la Berlin, după cum transmite corespondentul RFI la Berlin, William Totok (audio).
În istoria postbelică a Germaniei ziua de 13 august 1961 s-a întipărit ca un simbol al divizării naţiunii. Pentru Europa, această dată marchează punctul culminant al divizării continentului în două blocuri antagonice şi adverse.
Ca în fiecare an, şi de data aceasta s-a comemorat în Germania aniversarea ridicării zidului ruşinii la Berlin. Primarul guvernator al landului Berlin, Klaus Wowereit, a depus o coroană la memorialul ridicat în Bernauer Straße, acolo unde pînă-n 1989 exista fîşia morţii.
În această zonă s-a ridicat un muzeu şi capela reconcilierii (Versöhnungskapelle). Aici se desfăşoară ceremonii în amintirea victimelor regimului de frontieră. Adică a persoanelor care au încercat să treacă ilegal zidul ca să ajungă în partea occidentală a oraşului divizat.
O stradă din Berlin va primi numele ultimei victime a grănicerilor est-germani. Este vorba despre Chris Gueffroy, în vîrstă de 20 de ani, ucis în februarie 1989, în timp ce încerca să escaladeze zidul.
Cu o lună înaintea acestei tragedii, liderul de partid şi de stat, Erich Honecker s-a referit la necesitatea existenţei zidului. Într-o cuvîntare rostită în ianuarie 1989, Honecker a spus că zidul va mai „exista şi în 50 sau 100 de ani“.
Evenimentele istorice l-au contrazis pe Honecker. În cursul aceluiaşi an 1989 întregul sistem comunist din Europa răsăriteană s-a năruit. Odată cu prăbuşirea zidului, pe data de 9 noiembrie 1989, au început să dispară şi reprezentanţii
